Poetical make-up

Cu un creion de vers negru, îmi machiez ochii sufletului,

Întorcând fiecare geană cu gândurile ce-ntunecă firea și cugetul,

Și-mi las pletele-n vânt pieptănate de curcubeie destrămate,

Departe de mine orice brățări sau perle în șirag sechestrate!

 

Pentru ten, o s-aleg roua ce se picură din poezii la apus și-n miez de noapte,

Când luna vorbește cu cei ce de liniște și somn n-au parte,

Când stelele se nasc din întuneric și întunericul pare cea mai frumoasă lumină,

Când la răsărit se rupe vraja, pentru a face loc magiei să vină…

 

Pentru buze, un ruj catifelat din lapte și miere,

Ca să vorbesc oglinzii mai dulce, când în interior e revărsat de fiere,

Și un pic de polen de rimă înflorită pentru piele,

Și-am să pot să mă deschid spre soare, chiar și dacă nu mai am putere…

 

b1cdacb56c3314221e3e5d7f21eb2eb4--beautiful-pictures-beautiful-eyes
Sursă foto: Pinterest

 

Cavou (Pentru sufletul meu)

Ridică-te, suflete, și ieși din cavou,

Nu-ți mai lovi de pereți același ecou!

Ia-ți crucea și du-o, căci n-ai ce să faci,

Dacă știi doar să plângi și mereu taci!…

 

Ți-e silă de tine și nu vrei să mai trăiești?!

Ce să-ți fac dacă mintea deloc n-o folosești?!

Ce să-ți fac dacă pentru tine nu e cale de ieșire

Și cei ca tine n-au parte de vieți senine?!

 

Ce să-ți fac dacă nu ai grijă de tine,

Dacă te complaci în lucruri inutile?

E numai vina ta, asumă-ți și mergi mai departe,

Dacă nu perseverezi, cum de o soluție să ai parte?!

 

Îți lovești durerea de cer și nu mai primești răspuns,

Probabil ai făcut ceva rău sau un blestem te-a ajuns!…

Rabdă acum și aprinde-ți lumânări pe drum,

Sper să nu te prefaci și tu într-o mână de scrum!

 

Știu, suflete, ai obosit atât de tare,

Dar nu mai am cuvinte de încurajare…

Ghemuiește-te la pieptul meu, am să-ți spun o poveste,

Din vremuri pline de soare, în tărâmuri celeste…