Inimă mută

Cred că inima mea e mută, de nu vorbește cu mine,

S-a-nchis în a ei cetate, ridicând podul de pe apele sangvine

Și a tras obloanele la geamuri, condamnându-mă pentru vecie,

Să fiu un suflet orb, ce direcția luminii nu va putea să o știe.

 

Am coborât adânc și-n fântâna spiritului, în speranța c-o voi auzi,

Dar simplul meu ecou ce rătăcește-n întuneric, nu mă poate călăuzi…

Am escaladat și muntele aortei, pentru a fi mai aproape de Dumnezeu,

Dar m-a surprins o avalanșă de gânduri, de sub care încă mă chinui să ies cu greu.

 

Probabil că asta-mi este soarta, un blestem binecuvântat,

Să fiu tristă o eternitate, după ce o zi m-am bucurat,

Să plătesc cu lacrimi în cascadă, pentru o clipă de fericire,

Căci în liniștea unei peșteri, sigur n-aș fi simțit a scrie…

 

Așa că-mi duc soarta mai departe, e doar un mic copil,

Ce fără mine-ar fi doar o candelă fără de fitil,

O duc cât mai departe, până la sfârșit, dar n-o las să mi-o ia înainte,

Mereu împreună, umăr la umăr, până la final pe toate le vom învinge!

Anunțuri

Mă gândesc…

Mă gândesc din ce în ce mai serios, de la o zi la alta, să devin ovo-lacto-vegetariană… Nu prea mai pot să mănânc carne, mi-e prea milă, iar gândurile astea îmi vin fix în momentele cele mai nepotrivite, când sunt cu friptura sau cu un copan în gură. Și mai înghite, taică, fără noduri, dacă poți!…

Sper să nu mi se facă milă și de plante sau de celelalte, altfel îmi mai rămâne doar să-nvăț să fac fotosinteză, se pare că există destul de mulți oameni care se hrănesc doar cu energie de la soare, sunt autotrofi. Totuși, parcă nu-mi miroase a lucru curat aici, dacă e adevărat.

Tot ce mi-ar lipsi ca să pot și eu, ar fi niște cloroplaste și clorofilă pentru ele, luată pe sub mână… 😎

Soy-whey-protein-diet

Foto