Respiră (2)

Respiră, Sufletule! Oprește-te și relaxează-ți mintea, iar ea-ți va relaxa trupul și spiritul. Ieși afară, ieși în grădină (mă rog, poate nu chiar acum, mâine dimineață, știu că ți-e frică de păianjeni, nu-ncerca să ascunzi asta!) și inspiră din plin aerul curat ce ți-l oferă pomii și florile. Atinge scoarța unui copac! Ce simți? Poate ți se pare aspră, dar știi că în interior e netedă și prin ea curge o sevă dulce… Copacul se bucură că l-ai atins. Lasă-i lui toată energia negativă, să se scurgă prin trunchi, apoi prin rădăcină și de-acolo în pământ până în miezul lui, unde lava o va topi. El chiar te roagă să faci asta, e una din slujbele sale de zi cu zi, e slujba lui preferată, dar din păcate, în ultima vreme este solicitat din ce în ce mai rar pentru a o îndeplini. Copacii adoră să curețe lumea de rău, poate mai mult decât de noxele din aer, căci dacă oamenii ar avea mai multă grijă de mediul interior, și cel exterior ar fi mai bine…

Te simți mai eliberat, măcar puțin? Mergem acum să mirosim trandafirul de dulceață? Să nu rupi nicio floare, te rog, mai ales bobocii, pentru că și plantele suferă când le iei copiii!… Miroase-i câteva secunde, apoi vei vedea că te vei obișnui cu parfumul și nu-l vei mai simți. Asta pentru că a devenit una cu tine… De altfel, tu însuți ești un trandafir. Un trandafir ce aparține acestei lumi, un trandafir cu flori delicate, dar și cu spini ascuțiți. Și e foarte bine că ești așa. Nu există trandafiri fără spini, dar e important să-ncerci mereu să ai tot mai multe flori, să încerci să nu le biruie spinii, căci roua nu rămâne pe ei și nici soarele nu-i poate încălzi.

Te simți mai bine acum? Un pic, un piculeț măcar?! Ai putea să zâmbești, te rog, chiar dacă ai lacrimi în ochi? Ai putea, chiar dacă inima ta plânge cu râuri de oțet concentrat?…

Așa!! Arăți minunat acum, sufletul meu! Arăt minunat acum!