First date book tag

Mulțumesc mult pentru provocare, Alina !

1. Întâlnirea ciudată – o carte în care s-a simțit ceva. Nu a fost o carte rea, dar nu a avut acea scânteie pentru tine.

Aici cred că e locul pentru „Marele Gatsby” de Fitzgerald… Am avut atât de multe așteptări în legătură cu ea și, deși e o carte bună, am simțit că lipsește ceva ca să se declanșeze magia în materia mea cenușie, să se împrăștie confetii și vată de zahăr pe căile neuronale, să fie ca de Revelion, să… să…!

2. Întâlnirea ieftină – o carte care s-a transformat în ceva mai puțin decât te-ai așteptat.

Aș spune „Moromeții”, nu prea mi-a plăcut și am tras de mine ca să o termin… Poate și unde m-a întristat prea tare, poate mintea mea de 15-16 ani nu prea a înțeles-o, dar nu cred că e doar atât… Sper să nu se supere nenea Preda pe mine, să nu-i spuneți c-am zis asta, vă rog!

3. Întâlnirea bine-pregătită – mai bună decât te-ai așteptat.

„Crimă și pedeapsă” de F. M. Dostoievsvki își merită pe deplin locul aici, după părerea mea.

4. Fierbinte, dar proastă – o carte drăguță, dar nu așa mișto la interior.

Nu știu ce aș putea pune aici, poate mai am încă multe cărți de citit ca să mă pot pronunța… Hm, poate „Război și pace” de Tolstoi, totuși… Am citit peste o sută de pagini din ea, dar nu a reușit să mă captiveze, cu toate că ador romanele care descriu acele secole pline de distincție și maniere elegante.

5. Blind date – o carte pe care ai citit-o fără a ști nimic despre ea.

Acum câteva zile, am început să citesc „Viața pe un peron” de Octavian Paler. Nu țin minte să fi citit recenzii despre romanul acesta, doar am găsit-o amintită în treacăt pe un blog sau pe diferite liste cu titluri recomandate, iar, când și când, am mai dat de citate ale autorului, care m-au impresionat foarte tare prin profunzimea lor. Cred că ăsta e motivul principal pentru care am ales-o și, după cele câteva pagini pe care am apucat să le citesc, pot spune că nu cred că-mi va părea rău.

6. Întâlnirea pe fugă – o carte pe care ai citit-o foarte repede.

„Pollyanna, jocul bucuriei”, de Eleanor H. Porter. E absolut minunată și o apreciezi și mai mult dacă ești genul care ai mereu șervețele la îndepicior îndemână. E pansament pentru suflet.

7. Revenirea – o carte pe care ai citit-o după un book hangover și acesta a ruinat cartea pentru tine.

Nici măcar nu știam că există așa ceva, deci… :))

8. Întâlnirea pentru care ești excesiv de entuziasmată – o carte pe care ai simțit-o că încerca prea mult.

Aici aș putea include „Cronica păsării-arc” de Haruki Murakami. Am zis să încerc și altceva, dar a fost mult prea ciudată pentru mine, n-am reușit să o termin. Sunt sigură că ceva mai ciudat nu am citit niciodată (Dumnezeule!), deși are simboluri și mesaje care mi-au plăcut mult (de exemplu, coborâtul într-o fântână, secată ce-i drept, pentru a putea să meditezi în liniște și să găsești rezolvări la diferite probleme din viață).

9. Întâlnirea perfectă – cartea care a făcut totul perfect pentru tine.

La început, credeam că voi scrie mai multe titluri aici, dar apoi am luat la rând cu deștul cărțile din bibliotecă și mi-am dat seama (oare cum de am uitat de ea?!): „La Medeleni”, în paginile căreia „duc toate drumurile” imaginației mele. Îi datorez mult din cine sunt astăzi acestui roman. (Săr`naaa!)

10. Întâlnirea umilitoare – o carte de care te rușinezi dacă recunoști că ți-a plăcut/te rușinezi dacă ești văzut în public citind-o pentru cine știe ce motiv.

Sincer, nu mi-e rușine cu nicio carte pe care am citit-o.

Dau leapșa mai departe, dacă doriți: Em, Petru, La capătul curcubeului, HopeLess, Clipe de rai din iadul meu.

 

Anunțuri

Ziua-n care am spart ghiocul (I)

ball-87671_1920

„Ce liniștită pare lumea când o privești așa, prin geamul camerei tale și soarele luminează cu toată puterea lui! Doar să dau încet perdeaua la o parte, să deschid geamul și haosul va intra în sufletul meu! Sau haosul de afară îmi va aminti de cel din interior și-l va trezi…”

– Margaaa, te cheamă mama, făăă! Ia și tu pe tine o fustă ca lumea, să fii șucară, că vine bărbatu-tău să te vadă!

– Da, acuma, acuma!

„Of, Doamne! Offff, Doamne!…” se gândi ea și îngenunche în mijlocul camerei, cu ochii în lacrimi. „Azi e ultima zi, da, chiar ultima, când mai pot să fac ceva… Mâine va fi prea târziu. O să trăiesc o viață chinuită, o să trăiesc așa cum vor ei, o să mă sting în fiecare zi puțin câte puțin!… Astăzi trebuie, neapărat, altfel totul s-a sfârșit! De ce nu vor să-nțeleagă că nu aș putea trăi așa vreodată, că totul e învechit și nu trebuie să ducem după noi, la infinit, piatra asta de moară?! De ce vor să-și chinuie copiii, așa cum au fost și ei chinuiți, să-i promită de la naștere și să-i căsătorească cu un om cu care nu s-au mai văzut? Nu cred l-aș putea iubi niciodată… I-aș lega chipul de amintirea a tot ce-a fost mai urât aici.”

Marga se îndreptă spre imensul dulap de haine, construit din lemn masiv. Fusese comandat de tatăl ei, împreună cu mai toată mobila din casă, de la o firmă celebră din Paris.

„Așaaa, să văd cu ce să mă îmbrac… Asta nu, nici asta… Ah, da, fusta asta turcoaz îmi place mult, poate mă ajută să mă simt mai bine.” Se îmbrăcă, apoi îndesă mai bine într-un colț cele câteva cărți împrumutate de curând, de la o vecină care o învățase pe ascuns să citească, să scrie și chiar și puțină matematică. Îi era recunoscătoare până în adâncul sufletului, pentru că, din păcate, părinții nu o dăduseră la școală.

Se duse la oglinda mare, cu ramă în foiță de aur și-și împleti părul negru într-o singură coadă. Tatăl ei nu le cerea să poarte părul în două cozi și nici să le împletească cu bucăți de material. În privința asta, se putea considera norocoasă, pentru că nici nu voia s-audă de așa ceva. Se mai putea considera norocoasă și pentru faptul că părinții luau deciziile împreună, tatăl respectând-o pe mama lor și netrecând peste părerea ei.

Începu apoi să-și facă patul, însă rămase mută când văzu sub pernă un plic. Părea să aibă foarte multe în el…

– Fă, mai trăiești, ce faci atâta acolo?!

–  Vin, Argentino, vin! De fapt, cred că de-abia de acum încep să trăiesc! își zise fata în sinea ei și desfăcu plicul, cu mâinile tremurânde…

-Va urma-

 

Măicuță Sfântă…

Îți las Ție în grijă pe toți cei dragi ai mei,

Să le sufli somnul dulce peste ochii grei,

Îți las Ție în mâini întreagă ființa mea,

Cea mai bună-nțelegere doar de la Tine pot avea!

 

Să nu ne lași, Măicuță Sfântă, la ceas de întristare,

Să ne-ntunecăm privirea cu lacrimi amare

Și să nu mai înțelegem că, prin sinceră credință,

Cu voia Lui, toate cele spre folos sunt cu putință!…

 

Nu ne lăsa, Măicuță, să uităm de-ajutorul Tău,

Când Tu ne ești punte, să nu pășim spre hău…

Primește-ne la piept, să stăm lângă Iisus,

Să vedem Lumina, chiar și după ce soarele pe veci a apus!

Nicolae_Grigorescu_-_Manastirea_Agapia_(14)

Nicolae Grigorescu- Mănăstirea Agapia

Foto

Ce-avem azi în meniu?!

Stai la masă cu viața,

Ea-ți mănâncă zilele

Și tot tu plătești consumația…

Ești băiat finuț, lași bacșiș generos,

Din gânduri negre, nervi încâlciți

Și câteva pene cu tot cu rădăcină,

Ce ți-au căzut când te-au pieptănat

Periiile de sârmă ale încercărilor.

Te gândești de unde să iei putere,

Când n-ai ingredientele necesare

Pentru ca inima să o pregătească…

– Atunci, ce mai avem azi în meniu?

– Avem supă cremă de lacrimi neplânse,

E specialitatea casei și v-o recomand,

Doar vă cunosc bine că sunteți un gurmand.

Un gurmand al suferințelor în tăcere…

 

„Diana of love”

Suflet chinuit, de la care oamenii așteptau un zâmbet oricând,

Suflet cu iris albastru, ce-ai sacrificat totul, în cel iubit orbește crezând,

Care răspundea că e îndrăgostit „orice-ar însemna acest lucru”

Și n-a suflat spre tine, când vedea că te topești precum o stea de cupru…

 

Prințesă, ce n-ai devenit nobilă prin rang, ci tu ai înnobilat rangul,

Și, învățând singură să plutești, când prea repede te-a acoperit valul,

Ți-ai ridicat privirea din pământ, și chiar și fără o coroană,

Ai fost pentru cei ce plâng, mai mult un înger decât mamă.

 

Diana, zeița vânătorii, ce-n mod ironic, ai fost vânată de ziare,*

Doar un copil intrat cu mâinile goale, într-o cușcă plină cu fiare…

Cu toate acestea, rămâi, fără îndoială, o învingătoare,

Un minunat simbol al frumuseții și bunătății nemuritoare!…

8efc4acdfde731aeeda50c8688635cd1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursă foto: Pinterest

*Cuvintele fratelui prințesei, la funeraliile acesteia: „A girl given the name of the ancient goddess of hunting was, in the end, the most hunted person of the modern age.”

… (2)

Mâine va trebuie să susțin o mică prezentare despre lucrarea mea de diplomă… și bineînțeles că nu am niciun chef de ea! La proba orală de săptămâna trecută, a fost destul de rău la început, dar apoi mi-am revenit încet-încet și am zis cam tot… Până să intru n-am avut nimic, am dormit și foarte bine, extrem de bine, ca un prunc, pentru că nu mi-am dat voie să mă gândesc la cum va fi, dar când am intrat, mi s-a tăiat filmul… Am început să repet în oglindă acum, așa cum am citit în cartea lui Carnegie scrisă pe tema asta… și deja a început să-mi crească temperatura…

Nu mai suport viața asta de cacao! Nu mai am niciun chef să mă expun la atâtea emoții, nu le mai suport! Și mai rău e că nici fizic nu mă simt prea bine!!… Asta nu e viață ce trăiesc eu de vreo patru ani încoace… E o glumă proastă, e o irosire a celor mai frumoși ani!… Am luat și două pastile de sedatif pc și o să iau și mâine, chiar dacă am mai luat doar o dată până acum (încercam eu să fac pe viteaza, dom`ne!), dar m-am cam săturat. Și bineînțeles că aghiuță e și el în vervă la urechea mea cea stângă!… Își face doar meseria, doar atât știe, pot să înțeleg și asta. Dar pot să-l și ignor.

Acum, când văd rândurile astea înșirate aici, mi se par cam penibile, dar e ce trăiesc eu cam zi de zi. Nu înțeleg ce e în neregulă cu mintea mea asta ondulată, de încep să tremur așa când trebuie să vorbesc în public, deși știu foarte bine ce am de zis. Și nu e vorba că mi-ar păsa prea mult de ce notă iau. În ultimii ani, nici nu mai știam ce medie îmi iese sau ce note am…

Am încercat și să caut informații în plus (doar ca să mă simt sigură pe subiect, tot în acea carte am citit lucrul ăsta), exerciții de respirație, rugăciuni, să stau în natură mai mult, să beau ceai de tei, lapte, să ascult muzică, să dansez… dar degeaba, tot praf sunt la treaba asta! Când par că fac un progres, dacă trece o perioadă mai mare fără să mă expun la emoții, fac doi pași înapoi. Sau chiar mai mulți… Poate ar trebui să merg la un psiholog, dar nu știu de ce nu-mi place ideea…

Eh, în fine, măcar un defect, acolo, trebuia să am și eu, nu? :)))

Chip trist

model-2405131_1920

Nu mai ai putere să te plângi,

Ai văzut că n-are niciun rost,

Degeaba sub pleoape lacrimi strângi,

Când nimic nu va mai fi ce-a fost…

 

Ai rupt în fiecare zi, din cer, câte-o filă de orizont,

Sperând că, în sfârșit, următoru-ți va elibera al tău soare,

Dar răscumpararea e scumpă, n-ai destule lacrimi în cont

Și nici speranțele deșarte nu se-acceptă la bănci, ca ipotecare…

 

Ai obosit, nu mai ai deloc răbdare,

Să te-ndrepți spre un mâine ce doar pare altfel decât ieri,

Să urci la deal, dar s-aluneci tot mereu la vale,

Să-nceapă să-ți placă tristețea și să nu mai disperi.

 

Îți amintești vag cum era fericirea

Și-ți imaginezi cum ar fi de-ai avea-o acum:

Oare-ai fi fericit, dacă ai primi fericirea,

Iar condeiul ți s-ar preface în scrum?!

Loving Vincent

În toamna aceasta, pe 22 septembrie, va apărea primul film pictat în ulei din lume. Nu-i așa că e genială ideea?! Toate cele 65.000 de cadre, care au fost pictate manual de 125 de artiști în decurs de 6 ani, spun povestea marelui pictor Vincent Van Gogh. Cred că a fost o muncă titanică, dar imaginile sunt foarte expresive.

O singură suflare

Suntem o singură inimă, o singură suflare,

Din toate sufletele noastre, construim unul mare,

Iar împreună, nu mai simțim durerea și neputința,

Când mai multe brațe te poartă, e mai dulce suferința.

 

Când ești iubitor, uiți de ceea ce-ai auzit c-ar fi „normalitate„,

Te bucuri, râzi, glumești sau plângi cu al tău frate,

Îi simți sufletul, el pe al tău, iar asta e tot ce contează,

Căci învelișul, de cele mai multe ori, esențialul îl blurează.

 

Se pot întâmpla atât de multe în calea noastră spre devenire,

O mică eroare, din vina nimănui, și de-acolo viața toarce altfel ale sale fire,

Dar o țesătură diferită e, cu adevărat, la fel de minunată,

Ea ne-ajută să-nțelegem mai profund lumea, prin liniile cu care-a fost decorată!…