Purificare

Câteodată, îmi vine să-mi smulg inima din piept,

Și s-o spăl bine la râu cu pietre abrazive,

S-o scufund în ape limpezi, s-o înec,

Să nu-i mai aud aceleași vechi și noi suspine.

 

Poate așa voi reuși s-o curăț de emoții și angoase,

Va fi liberă de orice povară a vreunei amintiri,

Apoi, am s-o așez din nou la loc, între oase

Și-mi voi coase pielea cu ace de brad, subțiri.

 

Cu o lovitură de pumn în stern, ea va porni să bată,

La început mai repede, din obișnuință, apoi va-ncetini,

Va avea încredere în ea, la fel ca prima dată,

Când la adăpostul placentei, prinse-a se zămisli.

 

Nu se va mai teme când e-nnorat prin viață,

Când lumea are culoarea sângelui coagulat,

Va pompa în corp globule roșii pline de speranță,

Se va bucura de însuși darul existenței ce i-a fost dat…

 

Anunțuri

11 gânduri despre „Purificare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s