Raiul e aievea

Anul trecut, am văzut filmul „Raiul e aievea” (Heaven is for real, 2014), ecranizare a romanului cu același nume. Mi-a plăcut foarte mult, iar la sfârșit am fost surprinsă să văd menționarea că este realizat după o poveste reală. Pe scurt, în el este vorba despre povestea unui băiețel care în timpul unei operații, a intrat în moarte clinică și a călătorit cu sufletul prin Univers. Acesta le-a povestit părinților că l-a întâlnit pe străbunicul lui, decedat cu 30 de ani înainte și i-a spus mamei sale că el are două surori, deși avea una. Atunci mama lui și-a dat seama că este vorba despre o sarcină pierdută, despre care bineînțeles că nu-i spuseseră băiețelului. El le-a mai povestit și cum l-a întâlnit pe Iisus.

Tind să cred în aceste povestiri, pentru că și mie mi s-a întâmplat ceva, hai să zicem asemănător, deși e mult spus, e la o intensitate mult mai mică. Cu riscul de a părea și mai ciudată, dusă cu pluta, de a nu fi crezută etc. etc., m-am hotărât să povestesc…

Acum doi ani, m-am trezit într-o noapte pe la ora 4 să merg la baie. După ce m-am întors, la vreo 3-4 secunde după ce am pus capul pe pernă, am simțit că o forță mă trage de umeri, iar ochii nu-i puteam deschide, dar erau plini de o lumină orbitoare, cum nu am văzut niciodată. Nu sunt genul care să doarmă așa repede, îmi trebuie măcar câteva minute, uneori o jumătate de oră, alteori o oră-două… La scurt timp, am simțit că mă ridic ușor deasupra patului, dar în același timp îmi simțeam capul pe pernă. Țin minte că mi se părea destul de amuzant atunci, pe măsură ce continuam să mă ridic… adică să fiu ridicată. Apoi, văzând că se îngroașă gluma, mi-am zis „Ia să mă rog!”. N-am apucat nici să zic aceste cuvinte: „Doamne, Iisuse”, din Rugăciunea inimii (foarte scurtă, dar foarte puternică), că am simțit cum revin în corp și instantaneu am deschis ochii. Nu cred că e deloc o idee bună să te lași în voia acelei forțe fără să faci nimic, chiar dacă poate părea tentant unde ai putea ajunge…

Acum sunt sigură că a fost sufletul partea aceea din mine care se ridica, probabil sub acțiunea unei forțe demonice. Asta n-am de unde să știu, dar am simțit. Acum sunt sigură că Dumnezeu ne aude la orice ceas din zi și din noapte și că ne poartă de grijă, dar probabil trebuie să ne dorim și să cerem această grijă. Asta a fost singura dată când am simțit că ființa mea e compusă nu doar dintr-o parte…

Înainte de această experiență (care a fost și ultima de acest fel) am mai avut câteva „paralizii în somn” (sleep paralysis). Aceasta e descrisă ca pe un fel de afecțiune medicală, boală e mult spus, legată de fazele somnului, dar cred că e mai mult de atât.

Paralizia în somn înseamnă că te trezești dimineața, deschizi ochii, recunoști camera, dar nu-ți poți mișca niciun mușchi pentru câteva secunde. Primele dăți când mi s-a întâmplat m-am speriat destul de tare, credeam că nu o să mă mai pot mișca vreodată. Acele câteva clipe au fost foarte intense și-mi simțeam inima cum pompează sângele în artere sau nu știu cum să descriu acea senzație. Tot așa am început să mă rog, dar îmi reveneam mai greu. Am observat că paralizia se întâmpla dacă adormeam neînchinată și dacă eram și foarte obosită/ adormeam pe spate. De atunci nu mai uit măcar să mă închin când adorm și nu mi s-a mai întâmplat. Poate că aș fi crezut că e doar o afecțiune și aș fi mers la doctor, dar m-a pus pe gânduri faptul că totul se risipea când începeam să mă rog…

O dată în timpul paraliziei, mi s-a întâmplat să simt, chiar aproape să văd, un val negru care venea din colțul camerei și „m-a mușcat” de încheietura mâinii drepte. Toată ziua m-a durut puțin mâna, fără să am niciun semn sau ceva.

După ce mi s-au întâmplat toate astea, am dat un search pe Google (nu face toată lumea asta?! 😀 ) și am văzut că sunt foarte mulți pe forumuri și site-uri care au trecut prin așa ceva și au avut cam aceeași senzație că e o forță de altă natură în cameră. Aveți aici o poveste asemănătoare.

Scopul meu nu este să sperii, dar am simțit că ar trebui să-mi spun povestea măcar în scop informativ. Lumea înseamnă mult mai decât ce vedem noi, acum sunt sigură, am primit un semn, deși nu l-am dorit neapărat, oricum credeam. Dar poate acum cred mai mult. Nu vă doresc să treceți prin ce am trecut eu, e destul de nasol să comanzi corpului să se miște și să nu te asculte. Oricum, știți antidotul acum. N-am povestit nimănui toate acestea, pentru că îmi găsesc mai ușor cuvintele în scris și știu ce șanse mici sunt să fiu crezută, să transmit exact ce am simțit. Dacă n-aș fi trăit pe pielea mea, probabil n-aș fi crezut, așa că înțeleg.

Tot ce am scris aici este adevărat. Ce rost ar avea să mint?!…

Anunțuri

13 gânduri despre „Raiul e aievea

  1. Din păcate cunoaștem… 😦
    E clar paralizie în somn. Dacă te bazezi strict pe medicină.
    Iar dacă alegi să adaugi ‘ingredientul’ răului trimis de cineva, acel rău se va-ntoarce fix acolo de unde a fost trimis. Înzecit și, din păcate, va afecta și copiii (ori alti apropiati ai) persoanei care ne-a dorit (și trimis) răul. Mai bine s-ar opri din făcătura răului…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cateva momente interesante am trait si eu. De fapt, cel mai puternic a fost acela in care m-am reintalnit cu mama (in ajun de Pasti), intr-un vis pe care nu-l voi uita niciodata. A fost atat de real… Si stii ce mi-a spus? Ca pot sa cred in continuare, ” dincolo” exista. Pentru mine a fost suficient. Mi-ar placea sa am experiente cat de multe si de ciudate din domeniul acesta, sa fiu oarecum aleasa sa vad, sa simt, cealalta dimensiune.
    Zile frumoase sa ai!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Cunosc acest sentiment.Cel putin cel cu paralizia in somn.Chiar azi am avut parte de una si da,este cumplit.In acel moment tu nu poti controla corpul.Iti doresti sa poti sa te misti,ii poruncesti chiar corpului sa se miste si nimic.Apoi incepi sa te sperii pentru ca ai impresia ca n-o sa mai fi in stare sa te misti niciodata.Totul se intample intr-o fractiune de secunda,eu insa am impresia ca e o eternitate.Am citit pe internet despre toata treaba asta si mi s-a cam facut pielea de gaina.De atunci mi-am zis ca n-am sa mai caut pe internet neintelegerile mele legate de un subiect.😁

    Apreciat de 1 persoană

    • Adevărul e că dacă vrei să nu mai dormi noapte găsești pe intenet destule… de asta nu prea caut nici eu, nu mă uit la filme horror etc. probabil că trec la un moment dat, eu n-am mai avut de ceva vreme 🙂 Sper să nu mai ai nici tu 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • Nici eu nu ma uit la filme horror.Ultima data cand am facut asta ,a fost acum o jumatate de an cred.Nu mai am de gand sa ma mai uit la asa ceva,asta pentru ca iti incarci mintea cu chestii inutile care oricum nu exista.Sper si eu sa nu mai am parte de astfel de experiente precum paralizia in somn😊

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s