Să iubim și cerul înnorat!…

Să iubim și cerul înnorat, căci și cerul trebuie să-și verse of-ul din când în când. Se întunecă, aduce furtuna și apoi după ce plânge cu lacrimi reci, se înseninează și lasă soarele să lumineze totul. Uneori, picăturile sunt mai grele, încărcate, pline de fulgere, alteori mai ușoare…

Noi spunem că dansăm în ploaie, însă ploaia se gândește că dansează printre oameni, printre picături de viață, de emoție, printre suflete ce poartă în ele și soare și nori… Dar nu se poate să fie doar soare, nu se poate să fie doar ploaie, căci pentru un curcubeu e nevoie de ambele.

Să iubim și cerul înnorat, că mult of mai are încă de vărsat…