Valsul fluturilor

 

Lasă-te purtat de vânt, ține-mă de aripi,

Să zburăm pân` la soare și mai sus de lună,

Să ne ridicăm deasupra acestui ocean de lacrimi,

Tristețea-n veci să nu ne mai ajungă!

 

Să stăm împreună pe flori cu petale de nori,

Hrănindu-ne cu nectarul izvorât din lumină,

Să-mi pară că din ochii tăi răsare soarele în zori,

Din pupila ta de întuneric plină.

 

Iar când peste noi s-o revărsa ploaia,

Să ne-acoperim unul pe altul, pe rând,

Să nu ne mai pese când viața schimbă foaia,

Aruncându-ne cu grindină în fiecare gând.

 

Să ducem mai departe valsul nostru difuz de aripi colorate,

În cântec divin de sticleți și canari,

Până acolo unde cerul de pământ se desparte,

Dar tu mereu așa aproape-mi pari.

 

Să ne-nvârtim tare și-apoi să ne dezintegrăm în particule de vers,

Împrăștiați peste lume, lăsând metamorfoza să ne cuprindă,

Și chiar de vom deveni molii, vom avea propriul nostru Univers,

Unde cântecul fluturilor niciodată nu va putea să se stingă…

Anunțuri

22 de gânduri despre „Valsul fluturilor

  1. Molii sau fluturi, daca suntem fericiti putem valsa in zbor.

    Eu prefer sa plutesc, am eu o vorba…și a pluti e o forma de zbor, mai lin și mai asumat, dar asta e in alta poveste.

    Frumos la tine, in seara asta! Te salut cu drag.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s