Lily of the valley (0)

De luni până vineri, de la ora nouă la cinci seara, puteai trece pragul unei frumoase florării, deschise recent la parterul unui bloc, aproape de Piața Obor. Și nu doar că puteai, ci intrai fără să te gândești prea mult, ademenit și vrăjit de mireasma trandafirilor de toate culorile și soiurile, de petunii, crini și câte și mai câte.

În această florărie, se vindeau doar flori în ghiveci, dintr-un principiu al proprietarei care le iubea prea mult pentru a le condamna la moarte. I se rupea sufletul când vedea câte flori sunt tăiate, sugrumate în folii, date cu sclipici, ca mai apoi să fie aruncate sau cel mult presate într-o carte veche. Dar oare câte dintre ele se puteau bucura de o asemenea soartă, de a se împleti cu tușul, de a trăi chiar și mumificate pe un raft?… Și se mai pot ele numi oare flori, așa despărțite de rădăcinile lor?!

Dar, cu toate acestea, vânzările creșteau de la o lună la alta, pe măsură ce se ducea vestea despre multitudinea de soiuri, unele nemaivăzute pe la noi, despre respectul acesta nemăsurat pentru plante, dar și pentru clienți până la urmă, care nu plăteau pentru ceva ce n-ar fi rezistat în timp.

Ceea ce era special la florăria noastră, era muzica clasică ce se auzea în surdină. Proprietara, care era și unica vânzătoare de aici, le răspundea clienților care o întrebau, că plantele fac mai mulți boboci și cresc mai armonios pe muzică sau dacă le vorbești frumos. Cu mult umor, povestea adeseori că, încă din copilărie, părinții amenință cu tăierea, mai în glumă, mai în serios, plantele care nu înfloresc ani la rând, și întotdeauna, anul următor sau la o perioadă scurtă de timp, acestea fac flori spectaculoase… Plantele înțeleg lumea la un nivel mult mai profund, la nivel de lumină, de fotoni. Ele văd lumina din oameni.

Proprietara, Lăcrămioara pe numele ei, își botezase la fel și florăria, dar alesese varianta în engleză, „Lily of the valley”.  Îi plăcea mult cum suna și astfel era sigură că și cei de altă naționalitate vor înțelege.

flo1

Într-o zi, am intrat chiar când începuse „Spring Waltz” de Chopin. Mă uitam abătută la petuniile colorate în nuanțe vii de roz. Erau atât de frumoase!… Doamna Lăcrămioara sau Lily cum era alintată acum de clienții fideli, se apropie fără să spună nimic și se uită și ea la flori, apoi începu să aranjeze câteva ghivece care nu erau la locul lor.

-Grea mai e viața unei flori!… spuse doamna Lily. Vântul și furtuna îi pun la pământ tulpina fragedă, buruienile o sufocă, insectele îi mănâncă rădăcina, iar oamenii… oamenii ar vrea să o vadă tăiată și pusă într-un vas cu apă, când ea știe că n-ar putea trăi decât liberă…

Va urma.

Update: Poate va continua sau nu, cine știe… Azi, 13.07, încă nu cred că am inspirație pentru continuarea acestei povestiri. Sau poate nici nu-i trebuie…

Sursă foto: aici

Anunțuri

16 gânduri despre „Lily of the valley (0)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s