Sensibilitate

Cei cu inima sensibilă, pășesc timid pe stradă,

Grăbiți și retrași, fără a căuta să facă paradă.

Cei cu inima speriată, au scut din hârtie,

Îi ustură ochii și nu mai curaj să plângă la oră târzie.

 

Numai sensibil să nu fii în lumea asta blestemată,

Unde sufletul e-o tablă de Darts ce-ncasează fiecare săgeată.

Te minți pe tine însuți și spui că nu te mai doare,

Păi cum ai putea să mai simți, când o parte din ființa ta zi de zi moare?!

 

Când lumea te-ntreabă de ce tremuri, ce-ai putea să le răspunzi?!

Nu mai ai chef să glumești ca altă dată, și-ai vrea să te ascunzi…

Sperai că va trece cu timpul, dar timpul a trecut și te-a lăsat în urmă,

Ai vrea să spui mai multe, sigur pe tine, dar emoția elanul ți-l curmă.

 

Ai vrea să nu-ți mai fie frică, să nu adormi cu dorința de-a nu te mai trezi,

Să te bucuri ca odinioară când răsturnai sacul plin de jucării,

Când alergai prin rândurile de vie și inventai povești,

Oare-ai fost dat afară pe poartă sau mai poți înapoi să pășești?!…

mourning-1063280_1920

Anunțuri

12 gânduri despre „Sensibilitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s