Alge și meduze (4)

*continuare de la Alge și meduze, Alge și meduze (2), Alge și meduze (3)

-… Da, așa este, spuse fata oarecum nesigură.

-Te întrebi cum de spun că o văd, probabil. Păi, știi, pentru cineva care și-a pierdut total vederea acum doi ani, dar după un tratament îndelungat vede o rază foarte slabă de lumină, asta e enorm… Întotdeauna merită așteptarea, chiar de e chinuitoare.

Fata rămase mută. Oare când se bucurase ultima dată, doar pentru că pur și simplu vede, să fie recunoscătoare pentru asta?! Oare când se bucurase de fluxul de lumină care venea spre ea în fiecare zi?!… Prinse puteri, pe care nu credea că le mai are și hotărâ să aștepte oricât mai era nevoie. Băiatul porni să se plimbe pe mal, fără să mai spună nimic.

După alte două ore, începu să se gândească să renunțe, când, deodată, își făcu apariția un pescăruș care zbura deasupra ei, scoțând sunetele caracteristice. De mic copil, fetei i se părea uneori că seamănă cu plânsetul unui bebeluș. Acesta zbură doar puțin, timp în care fata era entuziasmată, dar apoi se depărtă spre orizont, până ce marea îl înghiți.

„De ce sunt mereu amăgită cu prăjituri amare glazurate cu zahăr?…” se gândi fata și oftă adânc.

După alte câteva minute mai apărură câțiva pescăruși, până ce rapid zarea fu complet umplută de ei. Totuși niciunul nu i se așeză pe brațe. Părea că este o invazie a acestor înaripate, cerul întunecându-se în plină zi din cauza lor. Fata era uimită. „Hello, aici sunt!” strigă fata. Între timp, băiatul orb se întorsese și el din plimbarea lui.

Chiar atunci, începu să-i răsune în minte o voce familiară: „…nu-ți bagă în traistă.” Ecoul era abia perceptibil, dar inima ei îl auzea. Văzu apoi un pește mic, probabil un șprot, care se zbătea la picioarele ei, adus de vreun val. Atunci înțelese. Se aplecă ușor, tot stând într-un picior, îl luă și apoi îl ținu cu ambele mâini deasupra capului, ținând ochii strânși. Ca la un semn, în câteva minute fu acoperită de zeci de pescăruși, iar în jurul ei erau câteva sute. Șprotul era deja istorie, ajuns în stomăcelul unui norocos. După câteva clipe, aceștia își luară zborul.

Fata puse în sfârșit și celălalt picior pe nisip, își puse mâinile pe piept și se așeză în genunchi, cu ochii spre cer. Răsuflă ușurată. „Zici c-am fost la prășit pe câmp, așa mă simt” râse ea în sinea ei. Băiatul orb o privi, de data asta cu irișii ochilor colorați într-un albastru ireal.

-Ei, nu-i așa că a fost mai bine că sticlele aveau doar răvașe în ele?!

Priveliștea și vorbele acestea fură deja mult prea mult pentru ea. Leșină pe nisipul cald… Se trezi spre seară, când apa mării înaintase spre mal, sub influența lunii, atingând-o pe brațe și pe față. Se ridică ușor, se uită spre Cer și spuse:

-A venit fluxul, Tată. Îl simt. Acum îl simt cu adevărat.

animals-1867018_1920(1)

Sfârșit.

Anunțuri

4 gânduri despre „Alge și meduze (4)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s