Monologuri (1)

dream-1518227_1920

Oare ce e real și ce nu,

Oare doar ce pot atinge cu degetul?

Dar de unde știu că nu e real și ce nu ating?!

Poate deasupra celor șase, e al sufletului simț.

 

E real și visul, e real ce-mi imaginez,

La poarta conștiinței, nimicul așteaptă ca din el totul să creez.

Căci la început a fost nimicul, și cuvântul i-a dat viață,

Doar cu puterea gândului, și s-a umplut a pământului față.

 

Sunt reale și temerile, când noi le dăm putere,

Se-apleacă asupra noastră să ne-nghită, ca niște himere…

Dar și bucuria, dragostea, bunătatea, cu adevărat ne învăluie,

Căldura soarelui e doar un mijloc incomplet prin care ele se dezvăluie.

 

E real și faptul că-ntr-o cameră goală, nu sunt singur niciodată,

Un înger pe umăr, un demon în colț, iar deasupra veghează un Tată.

… Da, poate e ușor să spui că există doar ceea ce vezi,

Să-nlături cu mâna ce-ți par a fi herghelii de cai verzi,

Dar dacă atunci când ți se vor deschide ochii sufletului,

Vei vedea că mai bine ar fi fost să crezi?!…

 

take-532097_1920

Anunțuri

9 gânduri despre „Monologuri (1)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s