Alge și meduze (3)

*continuare de la Alge și meduze, Alge și meduze (2)

După ce se dezmetici și făcură cunoștință, fata se ridică din pat, dar se așeză din nou pe margine. Simțea o ușoară amețeală. Încercă să bea din cafeaua adusă de domnul Stancu, dar abia putu să ia o înghițitură.

-Cred c-ar fi bine să mai stai acolo, zise acesta și trase masa cu rotile până la pat. Puse și două scaune pentru ei, iar apoi doamna Maia le servi ciorba de pui gătită de ea în dimineața aceea. Miroasea puternic a borș făcut în casă. Sau rulotă. Puse și un borcan cu ardei usturați pentru cine ar fi dorit. Începură apoi să mănânce toți trei în liniște. Fata luă o lingură, mai luă una mai cu greutate, apoi se opri.

-Cred… cred că nu mi-e așa foame. Probabil din cauza stării de rău, nu simt deloc gustul ciorbei…

-Asta pentru că trebuie să-ți alegi singură condimentele! zise bătrânul, zâmbind ștrengărește și îi puse în față borcane cu sare, oregano, leuștean, piper alb, negru, verde și roșu, cimbru, tarhon și multe altele, aduse probabil de prin călătoriile lor prin Asia. Fata alese doar sarea și puse puțin fără să se gândească prea mult, apoi amestecă încet ciorba aburindă.

-Mmm, dar e foarte gustoasă, doamnă! Sunteți o bucătăreasă excelentă. Ați avut dreptate, domnule!

-Vezi tu, draga mea, uneori chiar sarea „îndulcește” gustul mâncării spuse acesta cu glas scăzut, în timp ce adăuga puțin și în farfuria lui. La fel ca-n basmul „Sarea-n bucate”. Legumele, carnea, tăițeii- toate sunt dulci. Și prea mult dulce nu folosește omului în viață. Sufletul lui nu se înalță și nu învață nicio lecție…

Fata zâmbi. Simțea că a găsit un flux de liniște și înțelepciune. Începuse să se însereze, iar farul din port s-a aprins. Dar, deși era de atâta vreme acolo, i se părea că abia azi i-a luminat calea cu adevărat. Se întoarse la căsuța ei de lemn, descuie și intră. Televizorul încă mergea. Era pe un post de desene animate. Își luă pătura ei moale, se așeză pe canapea și se uită un timp. Îi plăceau mult desenele, acelea care într-adevăr se puteau numi așa. O făceau să uite de toate problemele. Existau atâtea lumi imaginare unde totul era bine și avea o rezolvare. Unde gravitația nu funcționează până nu te uiți în jos… „Oare într-o lume din asta, aș mai fi în cădere liberă?!” se tot gândea ea, până când închise ușor ochii și adormi fără vise.

 

Însă, în zori, se gândi la cele două răvașe. Hotărâ să le pună în practică, ce avea de pierdut?! Aici, slabe șanse să o vadă cineva, iar rulota celor doi era la ceva distanță. Se îmbrăcă repede și luă micul dejun, fiindcă văzuse că o face să se simtă mai bine rutina aceasta, apoi se duse pe plajă. Nici urmă de pescăruși. „O să fie o zi lungă…” își spuse fata. Ridică totuși un picior și întinse brațele așteptând. Trecură vreo două ore de când stătea acolo și nimic. O durea tot corpul. „Ah, începe să fie enervant!” se încruntă ea, bombănind de zor în gând, cu privirea înspre nisip.

Chiar atunci, văzu apropiindu-se de mal, un orb ce-și mișca bastonul special înaintea lui, în timp ce câinele său îl ghida.

-Ce zi minunată, nu-i așa?! îi spuse acesta entuziasmat, mai mult ca sigur simțind-o acolo. Sunt așa de fericit să văd marea!…

 

Va urma.

Anunțuri

10 gânduri despre „Alge și meduze (3)

  1. Pingback: Alge și meduze (4) | Versuri nemachiate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s