Chiar

Chiar a trăit un Om odată, ce S-a răstignit pentru mine,

Chiar a trăit un Om ce Și-a jertfit sângele din vine

Pentru lume, și-a îndurat grele chinuri și ocară,

Ca în sfârșit să avem cu toții până la Cer o scară.

 

Obrazul Lui cel sfânt, fără rușine a fost scuipat

Și o coroană, dar și ea de spini, a primit al nostru Împărat.

A spus că Îi e sete, dar I s-a dat oțet cu un burete,

Însă-n tot acest timp, El se ruga lui Dumnezeu ca să ne ierte…

 

Oare cât de mare să fie iubirea pentru niște muritori,

Ca din înălțimea slavei Tale în trup omenesc să Te cobori?

Să-Ți lași mâinile străpunse de cuie, să Te lași vândut pe-un sărutat

Și pe-o pungă de arginți, în timp ce vezi că toți de Tine s-au lepădat?!

 

Pentru niște oameni orbi și prea mândri de ei,

Care uită că suntem încă aici, doar pentru că Tu vrei!…

Care uită că din țărână suntem și acolo ne vom întoarce,

Suntem creația mâinilor Tale și doar în mâinile Tale vom afla pace.

 

Oare merită, Doamne, jertfa Ta și sângele vărsat,

Suntem noi vrednici a-Ți cădea la picioare-ngenuncheați?

Suntem noi vrednici a ne numi Fiii lui Dumnezeu,

Când Tu ne ierți și noi facem aceleași greșeli mereu?…

 

cross-220004_1280

Anunțuri

15 gânduri despre „Chiar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s