Aripi de fluturi (4)

*continuare de la Aripi de fluturi, Aripi de fluturi (2), Aripi de fluturi (3)

Timpul trecea și domnul Stancu își revenea încet, dar sigur. A fost un proces dureros și chinuitor… Încet-încet, acesta a trecut de la scaunul cu rotile la cadru, apoi la trei luni de la începerea programului de recuperare, se mai sprijinea doar într-o cârjă. Doamna Maia și asistenta erau foarte entuziasmate și fericite pentru el.

Într-o dimineață, pe când stăteau pe terasa clădirii la o masă albă, cochetă, aranjată frumos și-și beau ceaiul de plante, domnul Stancu îi citea doamnei Maia ce i se părea mai important de prin ziar. Era foarte încântat că primeau prin curier în fiecare zi presa, bătrânul fiind abonat și la câteva săptămânale de știință și tehnică. Doamna Maia vedea schimbarea care se petrecuse cu el și-l asculta cu interes, în timp ce privea cu speranță zorii unei noi zile.

Deodată, pe când privea în jos de la înălțimea terasei, acesteia îi căzu privirea pe autorulota ei, care stătea parcată în curtea centrului de îngrijire, de când se hotărâse de bună voie să vină aici. Se simțea destul de bine în privința sănătății, dar de când soțul ei o părăsise cu ceva ani în urmă, iar fiul ei plecase la muncă în străinătate, rămăsese singură. Nici nu era genul care să agreeze prietenii de fațadă cu vecinii și nici măcar o confidentă nu avea. Așa că, își închirie casa și, având ceva economii, începu o viață nouă, în acest loc retras și liniștit… Își luase carnetul de conducere în tinerețe și era chiar o șoferiță bună, „în ciuda părului blond”, așa cum îi plăcea ei să glumească. Se pricepea de minune și la mecanică, iar o pană, de pildă, nu o speria deloc. Îi era atât de dor să conducă!… Cum stătea și se uita pierdută, în timp ce îl asculta pe domnul Stancu, o străfulgeră o idee:

-Ce-ai spune, dacă am pleca după copii? Trecem întâi să-i vezi pe ai tăi în Germania, apoi coborâm în Italia la al meu?! Ei, ce zici?! Rulota mea e spațioasă, confortabilă, ai văzut și tu ce mare e, întocmai ca o casă adevărată…

Domnul Stancu rămase uitându-se la ea pe sub ochelari, cu ziarul în mâna dreaptă și sprâncenele ridicate. Adevărul e că ar fi vrut să mai schimbe aerul centrului de îngrjire, iar ideea de a pleca după inimile lui dragi îi surâdea.

-Mi-ar plăcea tare mult, zise bătrânul oftând din tot sufletul. Măcar de i-aș vedea de la distanță și aș fi cel mai fericit om din lume. N-aș vrea să-i stingheresc în vreun fel, să creadă că mă invit singur în viața lor. Voi sta pe preș și mă voi uita pe geam, până se va aburi… apoi n-am să-l mai șterg cu dosul palmei, ci am să mă pot întoarce împăcat să citesc ziarul și să beau ceai, la fel ca-n fiecare dimineață…

-Perfect! zise doamna Maia. Începem pregătirile chiar de astăzi!

Merseră apoi să vorbească cu directoarea centrului și să-i explice de ce vor lipsi o perioadă. Aceasta s-a arătat foarte încântată. O chemă pe asistenta dlui Stancu și o rugă să meargă cu ei, pentru a-i monitoriza starea de sănătate și pentru a fi în siguranță. Aceasta acceptă fără să stea pe gânduri, bucuroasă de călătorie și pentru că-i erau tare dragi cei doi.

Se apucară imediat să-și umple valizele doar cu strictul necesar de haine și obiecte, apoi umplură mini-frigiderul rulotei cu alimente, luând de asemenea și din cele neperisabile. Autorulota era mare, într-adevăr, din modelele nou-apărute, avea spațiu pentru gătit, baie, două paturi și o canapea spațioasă, o masă la care puteau mânca… Ce mai, tot confortul și încă ceva pe deasupra!

Imagine similară

După ce terminară pregătirile, domnul Stancu merse în pădure, pentru prima dată singur, la locul unde fusese narcisa. Sărută plin de emoție basmaua legată de acel băț, apoi luă puțină țărână de deasupra locului, o presără într-o cutiuță și o așeză în buzunarul de la piept.

*

… La vreo trei zile după ce s-au hotărât, au plecat. Au părăsit țara pe la vama Nădlac, trecând în Ungaria, unde au făcut un popas să admire Dunărea la Budapesta, au făcut și poze… Au trecut apoi în Austria, urmărind cursul fluviului nostru drag.

-Parcă mă simt tot acasă, cât timp Dunărea ne însoțește! zise bătrânul privind la apa albastră ce-și etala diamantele în lumina soarelui. Doamna Maia dădu din cap, în timp ce căuta un post de radio cu muzică veche, iar asistenta stătea pe canapea, fotografiind ce i se părea mai interesant pe geam.

Au pășit apoi timid granița Germaniei și s-au oprit la München, destinația lor nr. 1. Aici trebuiau să-i găsească pe copiii acestuia. Ajungând în centrul orașului, bătrânul se uita pierdut când la bilețelul pe care era scrisă adresa blocului unde locuiau cei doi copii ai săi, cu familiile lor, când la clădirile ce parcă nu se mai terminau. Hotărâră să treacă pe trotuar și să întrebe dacă nu găseau cumva. Erau chiar pe bulevardul indicat de adresă.

La un moment dat, însă, la vreo 200 de metri în față, la intrarea în restaurant, bătrânul văzu două familii. Îi recunoscu imediat pe copii săi. Întinse mâna, dar glasul i se opri în gât și-și pierdu cunoștința, căzând pe jos. Fiul și fiica sa îl recunoscură și ei imediat și alergară la el. Văzându-l acolo, întins, își dădură seama ce mult au greșit… Cutiuța căzuse din buzunar și se deschisese, iar pământul căzu la picioarele copiilor.

*

Când s-a trezit, era la spital, înconjurat de copiii săi, de ginere, noră și cei doi nepoței. Doamna Maia și asistenta stăteau mai într-un colț, lăcrimând încet de bucurie. Domnul Stancu zâmbi fericit, îi privi pe toți fără să spună nimic, apoi se uită pe fereastră la cerul nopții: o stea micuță începuse să scânteieze începutul unui anotimp binecuvântat de timp…

Sfârșit.

Sursă foto: aici

Anunțuri

19 gânduri despre „Aripi de fluturi (4)

  1. Daca te-ai fi oprit la trei capitole, mai acceptam si eu o trilogie, dar sa scrii ‘Sfarsit’ la capitolul 4 e complet lipsit de sfarsit. Te rog sa sterg cuvantul acela. Da-ti ocazia sa mai scrii pe viitor la fluturi. I-ai si uitat in capitolul asta…
    Faci asta pentru mine?

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Aripi de fluturi (5) | Versuri nemachiate

  3. Pingback: Aripi de fluturi (6) | Versuri nemachiate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s