Parcă…

Parcă niciodată n-am admirat pomii și florile ca în acest an, parcă niciodată natura nu a reînviat cu atâta forță, și eu o dată cu ea, parcă niciodată nu am observat tot ce e în exterior atât de în detaliu, parcă niciodată nu m-am mai bucurat așa de toate, chiar dacă în suflet e doar o urmă vagă de bucurie…

Parcă mi s-au întors ochii dinspre interior și li s-a deschis cu adevărat pleoapa către lume…

Parcă niciodată nu m-am mai detașat atât de mine, dar, ciudat lucru sunt totuși destul de concentrată pe ființa mea… Mă simt divizată în două ființe distincte într-un fel…

Parcă niciodată n-am mai căutat să mă agăț de tot ce e frumos. Mi-am prins hainele sufletului de tot ce am găsit. De romane, de scris, de dicționare(?) (tocilară mică!), de flori, de muzică, de pomi. M-am cuibărit în inima liniștii, deși în inima mea s-a cuibărit disperarea. Cine a inventat păpușile Matrioșka, mare om (mare caracter) a fost! Sunt o metaforă în sine.

Florile din grădina mea, care au înflorit până acum:

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă nu există cumva viață de apoi, mi-aș dori să devin parfum de corcoduș…

Anunțuri

14 gânduri despre „Parcă…

  1. Eu sunt prozaică pentru că la mine nu e picior de floare, umbră de petală… Vineri seara chiar a fost un conflict de interese pe stradă și a nins. Cu zăpadă. Care s-a depus pe mașina mea, pe care eu, leneșă nu am băgat-o în garaj. Așa că am dârdâit dublu a doua zi dimineață.
    Proză, ca limba rusă. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s