Nectar

La inima bună, roiesc albinele să culeagă nectarul,

Pe umărul ei, caută alți ochi să-și plângă amarul,

La țărmu-i lin acostează corăbiile pe timp de furtună,

Ce binecuvântare e să-ți ancorezi speranța de o inimă bună!

 

Care să se uite pe sine și să lăcrimeze pentru tine,

Să te ridice, chiar dacă greu pe picioare se mai ține.

Inima bună e zâmbitoare, chiar de e trecută prin foc și sabie

Și strânsă cu multe lanțuri în a ei subțire talie.

 

Inima caldă cântă la frunză și la fluier,

Se oprește și ascultă al vântului șuier.

Păsările i se așează pe umeri și-i mănâncă din palmă,

Iar fiarele pădurii se gudură și-o văd ca pe o mamă.

 

Din fântâna ei, să bem la răsărit un potir plin,

Să ne pară totul senin, fără urmă de chin,

Să ne tămăduim dinăuntru spre afară,

Să fim recunoscători pentru tot în fiecare seară.

flower-1594131_1920

Anunțuri

16 gânduri despre „Nectar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s