Aripi de fluturi (3)

*Continuare de la Aripi de fluturi, Aripi de fluturi (2)

După această zi minunată, bătrânul se simțea foarte fericit. Parcă plutea și uneori chiar uita că este imobilizat într-un scaun cu rotile. Venea cât de des putea în pădure să admire narcisa și cei doi fluturi, astfel că nu se scurgeau mai mult de două zile fără să treacă pe aici însoțit de asistentă. Ar fi putut să ia narcisa, să o planteze într-un ghiveci și s-o pună pe balconul lui. Ar fi putut să roage pe cineva să prindă insectele într-un borcan, dar el își dorea ca ai lui copii cu aripi de fluturi să vină doar când simt cu adevărat asta.

Asistenta se îndepărta puțin după ce îl aducea la umbra bradului, pentru ca el să poată sta în liniște și chiar să le vorbească. În unele zile, o rază de lumină străbătea desișul pădurii și îi învăluia în strălucirea speranței.

Dar, cum totul este efemer în această viață, narcisa s-a uscat încet, iar fluturii au încetat să mai vină. „Nu-i nimic, bulbul a rămas în pământ. Primăvara viitoare, steaua mea va răsări din nou! Pot să aștept până atunci… ” spuse domnul Stancu. Văzu apoi lângă scaunul cu rotile o rămurică uscată de brad și o înfipse în pământ lângă narcisă. Legă apoi de ea basmaua de bumbac, înflorată care-i plăcuse atât de mult răposatei sale soții. I-o cumpărase de la un târg din Bran cu mulți ani în urmă… Voia astfel să nu cumva să uite locul exact unde era planta.

Seara, după cină, jucă două partide de șah cu doamna Maia care se supăra ca un copil că nu prea câștiga de fel și alte două partide cu domnul Teodor, fost bibliotecar, un om foarte serios și închis în el, dar cu o inimă mare…

Fu condus apoi în camera lui și dădu drumul televizorului ca să aibă un zgomot de fundal peste liniștea asta, atât de prielnică pentru urletul gândurilor. Aruncă un ochi pe fereastra larg deschisă: soarele se pregătea să asfințească încă o zi, iar doi fluturi se așezaseră pe pervaz. Deodată îi trecu în minte un gând: „Dar fluturii trăiesc puțin, unii câteva zile, alții câteva luni, rar un an… Depinde de specie, așa mi-a zis Teodor, și că cei din pădurea asta trăiesc maxim o săptămână. Asta dacă au noroc… Înseamnă că nu sunt tot aceia care mi s-au așezat pe genunchi… Atunci de unde atâtea perechi de mesageri tăcuți care mă tot găsesc acum, când sunt atât de departe de mine și de tot ce a-nsemnat familie odată?!”.

butterfly-2049567_1920

Insectele drăgălașe își tot mișcau aripile și-l priveau înțelegătoare. Deodată, cum stătea el pe marginea patului, acestea i se așezară pe genunchi. Domnul Stancu tresări: „Și voi vreți să mă luați cu voi!…” Stătu puțin cu privirea fixată la ei, apoi se lumină la față: „Dar ia stai, de unde știu eu că nu pot să merg? N-am mai încercat demult!”. Se concentră asupra degetelor de la picioare, încercând să-și amintească mersul. Se gândi la copii, la soție, la fluturi, la o stea ce căzuse lângă un brad, la o narcisă uscată, totul trecându-i cu viteză prin fața ochilor. Chiar când era gata să renunțe, după câteva minute bune, glezna dreaptă i se mișcă ușor către tavan. Nu-i venea să-și creadă ochilor. Reuși apoi să o miște și pe cea stângă, foarte slab totuși. Era destul de epuizat, fusese un efort groaznic pentru el. Sudoarea îi curgea pe frunte.

„Cred c-ar trebui să încep programul de recuperare!” își zise cu hotărâre bătrânul. Chiar în acea clipă sună la oficiul asistentelor ca să se programeze. Asistenta era în culmea fericirii. De când îl tot ruga să înceapă, dar acesta era prea deznădăjduit ca să mai spere într-o vindecare, mai ales după ce medicul de la spital îi spusese la externare că sunt șanse minime, date fiind vârsta înaintată și leziunile grave suferite.

-De mâine am să-mi întind aripile de fluturi și am să merg din nou! le spuse domnul Stancu fluturilor ce tocmai își dăduseră ultima suflare pe genunchii lui…

 

Va urma.

Anunțuri

17 gânduri despre „Aripi de fluturi (3)

  1. Emoționantă povestire. Nu știu dacă am reușit să comentez la postarea trecută cât am fost de impresionată. Știu că citisem de pe telefon și nu am reușit inițial. Puterea gândului, a dragostei, sufletul care nu e îngenuncheat. Minunat scris, dar ce lecție!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Aripi de fluturi (4) | Versuri nemachiate

  3. Pingback: Aripi de fluturi (5) | Versuri nemachiate

  4. Pingback: Aripi de fluturi (6) | Versuri nemachiate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s