Aripi de fluturi (2)

(continuare de la Aripi de fluturi )

Ajunși în imensa sală în care mai erau vreo douăzeci de seniori așezați la câteva mese rotunde, bătrânul ceru să fie condus la o masă mai retrasă, de lângă fereastră, unde să stea singur. Ceilalți rămaseră surprinși, pentru că era contrar obiceiului său de a sta alături de ei și de a glumi, dar îi respectară decizia, fără a-l stingheri în vreun fel.

Bătrânului îi plăcea mult această sală de mese, cu ferestrele mari cât peretele, poziționate în trei puncte cardinale, astfel că aveau lumină naturală din belșug de la răsărit până la apus. Îi plăceau și draperiile lungi, de culoare deschisă, dar mai cu seamă îi plăcea această atmosferă caldă de prietenie și familiaritate ce se găsea în acest centru. Totuși, acum avea nevoie de puțin timp pentru a-și pune gândurile în ordine…

Rămase ceva timp cu privirea fixată pe fața de masă în carouri, după ce plecă asistenta. Puse apoi pe masă poza cu copiii și scoase o ediție de buzunar cu integrame pe care o avea la el, dar nu-și găsi pixul oricât căută… Ar fi putut să ceară unul, dar se mulțumi în schimb să privească pe geam. Gândurile lui zburară și ajunseră repede din urmă fluturii…

I se păru că pe cer sclipește o stea. Își îndreptă ochii în acea direcție: „Draga mea, tu erai! Te-am dezamăgit, n-am reușit să-i țin pe copiii noștri aproape… Nu ți-am putut îndeplini ultima dorință!…” murmură abia auzit bătrânul. Deodată însă, acea stea căzu, părând a se contopi cu ramurile celui mai înalt brad din pădurea aflată la doi pași de centrul de îngrijire. „Nu se poate să-mi faci un cadou mai frumos într-o zi ca asta!” zise domnul Stancu lăcrimând ușor în colțul ochiului.

După cină, acesta fu condus la el în cameră. Îl apăsa însă foarte tare locul gol de pe cerul nopții, unde de atâtea ori își îndreptase privirea, gândindu-se la cea care-l însoțise pe drumul vieții pentru aproape treizeci de ani până la acel nefericit accident… Adormi cu ochii pironiți acolo, gândindu-se unde-ar putea fi steaua lui cea dragă.

*

A doua zi, se trezi în grabă și se îmbrăcă ajutat de asistentă, cu cele mai frumoase haine pe care le avea, rugând-o pe aceasta să-l însoțească la o plimbare prin pădure. Auzindu-i, doamna Maia, prietenă bună cu domnul Stancu, o pensionară care se bucura de o sănătate bună, se arătă și ea bucuroasă să ia o gură de aer proaspăt:

-Da` unde pleci, dragă, de te-ai aranjat așa?! zise ea examinându-l atent și îndreptându-i gulerul cămășii albastre.

-Azi am întânire… cu viața, glumi acesta și îi făcu cu ochiul, dar doamna Maia rămase cu gura căscată, neștiind dacă e cazul să-și facă griji pentru el sau nu…

Ieșind din curte, domnul Stancu le indică drumul până la bradul cel mai înalt, acolo unde căzuse Steaua.

-Doar n-oi crede că o s-o găsești aici, nu? Asta e ca în reclama aia cu brazii, cu „Tati, tati, ai uitat să stingi lumina!” începu să râdă cu poftă doamna Maia. Bătrânul zâmbi, știa că nu spune cu răutate.

Când ajunseră, toți trei rămaseră încremeniți. La rădăcina bradului, era o singură narcisă, înflorită frumos, iar în jurul ei roiau doi fluturi, posibil chiar aceia purtați nu demult pe genunchii durerii.

-Poate ai reușit tu ce n-am reușit eu, spuse bătrânul în timp ce asistenta îl aducea mai aproape. Poate ăsta e un semn!.. Iată-ne din nou împreună!…

daffodils-455359_1920

Anunțuri

17 gânduri despre „Aripi de fluturi (2)

  1. Ce comentarii frumoase ai primit pana acum… dar eu nu sunt multumit. Am avut asteptari la cap. 1, acum am si la doi. Poate capitolele 3,4 sau 5 voi zambi si eu. As ca, fa tu bine, Suflete, si scrie.
    Nu scrie gandindu-te la structura si final. Lasa fluturii sa zburde!
    Astept cu fluturii la gura! Aaaaa, cu sufletul la gura si cu fluturii la stomac…

    Apreciat de 1 persoană

    • Nici mie nu mi-a plăcut prea mult partea asta a doua… de asta eram nesigură de o continuare pentru că nu-mi iese să dezvolt o poveste, mă pierd pe drum și nu știu unde să duc firul poveștii… Nu știu ce să zic. Mulțumesc muuult 🙂

      Apreciază

  2. Pingback: Aripi de fluturi (3) | Versuri nemachiate

  3. Pingback: Aripi de fluturi (4) | Versuri nemachiate

  4. Pingback: Aripi de fluturi (5) | Versuri nemachiate

  5. Pingback: Aripi de fluturi (6) | Versuri nemachiate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s