Aripi de fluturi

Era o zi ca oricare alta, dar el se bucura de fiecare în parte ca un copil. Ținea ochii larg deschiși și se minuna de fiecare lucru mărunt, de roua dimineții care-l înviora, de păsările care treceau pe deasupra lui în stoluri perfecte… De minunea de a trăi o nouă zi. Stătea la umbra nucului împovărat de ani, în același loc și privea cerul. Uneori chiar i se părea că zboară printre nori.

După ce obosea și îi amorțea gâtul, își cobora privirea spre florile de toate culorile și miresmele, spre florile de toate sunetele neauzite și sentimentele netrăite. Admira în tăcere fluturii. Cât iubea aceste ființe plăpânde!… Și-ar fi dorit să alerge după ele, ca odinioară, în copilărie. „N-am să mai pot atinge fluturii niciodată”, murmură pentru sine bătrânul.

Deodată, doi fluturi i se așezară pe câte un genunchi, continuând să dea din aripi. „Vreți să mă trageți după voi?” zâmbi trist acesta. „Nu vă chinuiți degeaba, nu am mai mișcat picioarele de luni bune…” Totuși era fericit. Își imagină că insectele sunt cei doi copii ai săi pe care obișnuia să-i ridice pe genunchi până la tavan când erau mici. Îl abandonaseră aici după accident. „Copiii mei! Vă iubește tata mult!” spuse el uitându-se către fluturii care își mișcau agale aripile amintirilor, parcă înțelegând totul în inocența lor.

-Domnule Stancu, e vremea pentru cină! zise asistenta cu un zâmbet cald, urnind apoi scaunul cu rotile din loc pentru a-l conduce către sala de mese. Cum vă mai simțiți astăzi, vreți să încercăm să-i mai sunăm pe copii? N-ați mai încercat de două luni încheiate…

-Nu mai e nevoie. Azi am vorbit cu ei… Făcu o pauză, căutând parcă ceva în buzunarul de la piept. Era o poză din care-l priveau doi copii, un băiat și o fată… Tuși, încercând să scape de nodul ce i se pusese în gât… Mi-au spus că uneori trebuie să ne îndepărtăm de noi și de cei dragi pentru a ne putea regăsi și mai aproape la întoarcere, răspunse bătrânul, uitându-se pierdut după fluturii ce se mistuiau în negura înserării. Știu că se vor întoarce! zise acesta, dar asistenta nu mai avu curaj să-l întrebe dacă e vorba de copii sau de fluturi…

peony-785300_1920

 

Anunțuri

17 gânduri despre „Aripi de fluturi

  1. Pingback: Aripi de fluturi (2) | Versuri nemachiate

  2. Pingback: Aripi de fluturi (3) | Versuri nemachiate

  3. Pingback: Aripi de fluturi (4) | Versuri nemachiate

  4. Pingback: Aripi de fluturi (5) | Versuri nemachiate

  5. Pingback: Aripi de fluturi (6) | Versuri nemachiate

  6. Pingback: Alge și meduze (2) | Versuri nemachiate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s