Inspirația

Frumos îmi mai șoptești versuri la ureche,

Eu doar scriu după dictare rimele tale pereche!…

Inspirație, tu, stăpână dulce, sunt pe veci al tău scrib,

Spune-mi-le și promit că doar pe ici, pe colo, o să le schimb!

 

Te-aș ruga numai, să nu mă mai tragi de mână când adorm,

Chiar când genele mele se-mpletesc cu praf magic de somn!…

Așteaptă-ntinsă pe divan și soarbe-ți ceașca de metafore cu lapte,

Iar în zori, mă voi așeza la masă și-ți voi așterne of-urile toate…

 

Pe hârtie albă sau îngălbenită de timp, așa cum dorești,

Am să scriu ale tale prea puțin înțelese povești.

Sunt în slujba ta, dar nu accept nicio simbrie,

Căci prin tine am găsit un sens nou pentru fericire!…

 

Inspirație, tu, fiică rătăcitoare, din ce lume neștiută vii?

Cum îți alegi momentul când glasul încet ți-l adii?

Cum de pleci fără să spui nimic și intri-apoi fără să bați la ușă?

Cum de arzi cuib de lavă și renaști mereu din propria-ți cenușă?!

background-313552_1280

Anunțuri

8 gânduri despre „Inspirația

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s