Cavou (Pentru sufletul meu)

Ridică-te, suflete, și ieși din cavou,

Nu-ți mai lovi de pereți același ecou!

Ia-ți crucea și du-o, căci n-ai ce să faci,

Dacă știi doar să plângi și mereu taci!…

 

Ți-e silă de tine și nu vrei să mai trăiești?!

Ce să-ți fac dacă mintea deloc n-o folosești?!

Ce să-ți fac dacă pentru tine nu e cale de ieșire

Și cei ca tine n-au parte de vieți senine?!

 

Ce să-ți fac dacă nu ai grijă de tine,

Dacă te complaci în lucruri inutile?

E numai vina ta, asumă-ți și mergi mai departe,

Dacă nu perseverezi, cum de o soluție să ai parte?!

 

Îți lovești durerea de cer și nu mai primești răspuns,

Probabil ai făcut ceva rău sau un blestem te-a ajuns!…

Rabdă acum și aprinde-ți lumânări pe drum,

Sper să nu te prefaci și tu într-o mână de scrum!

 

Știu, suflete, ai obosit atât de tare,

Dar nu mai am cuvinte de încurajare…

Ghemuiește-te la pieptul meu, am să-ți spun o poveste,

Din vremuri pline de soare, în tărâmuri celeste…

 

Anunțuri