Lumina din întuneric

desk-1148994_1920

Trasează-mi pe cer câteva dâre albe de lumină

Și noaptea asta neagră-mi va părea ziua cea mai senină…

Dă un singur nor la o parte, ca o rază firavă să ajungă pe pământ,

Iar viscolul năpraznic îmi va părea doar un cald și inofensiv vânt.

 

Arată-mi cum mormanele de zăpadă sunt date la o parte de forța infimă a unui ghiocel

Și am să prind și eu putere să dau jos greutățile de pe inimă la fel cum face el.

Arată-mi cum stelele căzătoare luminează și mai puternic chiar de știu că le așteaptă sfârșitul

Și am să mă întreb de ce ne pierdem speranța când după un aparent sfârșit, ne așteaptă infinitul…

 

Du-mă la fereastră și spune-mi că soarele răsare zi de zi, din începuturi și nu se plictisește

Și n-am să mă mai supăr pe viață, când din somnul rațiunii mereu mă trezește.

Arată-mi cum în fiecare an, rândunica își repară cu drag cuibul distrus

Iar eu am să-mi repar sufletul ce fericirea prea devreme și-a apus.

 

Lasă-mă să pun mâna pe stânca ce apa a ros-o picătură cu picătură

Și am să aleg întotdeauna drumul lung, dar drept, când mi se oferă o scurtătură.

Du-mă în vârf de munte să văd cum floarea de colț poate crește pe o fâșie de țărână

Și am să încolțesc fericirea pe speranță, fie chiar și pe cea mai mică fărâmă.

Anunțuri

18 gânduri despre „Lumina din întuneric

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s