Nu… (2)

 

Nu-mi spune că mi-ai da viața ta,

Căci știu că aș muri fără tine.

Nu-ți smulge inima din piept să mi-o pui în palmă,

Căci n-aș suporta să văd în ființa ta așa o mare rană…

 

Nu-mi spune că mi-ai da luna de pe cer,

Căci fără ea sus, întâi stelele și apoi și eu am să pier…

Nu-mi aduce flori tăiate și nici măcar cu rădăcină,

Căci știi că se usucă repede și voi simți o prea apăsătoare vină.

 

Nu-mi spune nimic, hai să ne vorbim în gând,

Ne vom auzi glasul sincerității mai presus de cuvânt,

Ne vom răspunde la jumătatea distanței dintre Pământ și Soare,

Vom salva împreună de la moarte stele căzătoare…

 

N-am nevoie de nimic, mi-e de ajuns să te știu bine,

Că fericirea în brațele ei ocrotitoare mereu te ține.

Că norii tristeții nu-ți mai întunecă privirea,

Că nu se răsucește ca un cuțit în suflet amintirea…

Anunțuri

16 gânduri despre „Nu… (2)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s