Porți…

portrait-1275662_1920

Sufletul e tăinuit, privirii noastre nu se arată,

Dar totuși, spre el ne-a fost lăsată o poartă.

Unele sunt de sticlă transparentă, altele mată,

Unele au zăvor de fier, altele-s zidite în piatră.

 

Împodobite cu flori de câmp sau cu spini,

Din ele pot să plece raze sau săgeți cu venin.

Unora ți-e drag să le treci pragul, altele nu te primesc,

Atâtea feluri de porți ce duc spre căminul nostru sufletesc!…

 

Unele sunt azurii, altele ca pădurea de verzui,

Dar cele mai primitoare par cele negre și căprui.

Oricum ar fi ele, să nu deranjăm dacă pleoapa e trasă,

Poate sufletul face curățenie cu lacrimi prin a lui casă…

 

Așteaptă în verandă, comod așezat între sprâncene,

Până când lumina se va aprinde timid de sub gene.

Atunci ai să găsești pe masă un gând bun aburind

Și ai să auzi tristețile în șemineu trosnind…

 

Suflet bun și dulce, deschide-ți poarta ta,

Ca lumina în inimă să-ți poată intra!

Nu lăsa bunătatea să aștepte pe preș în frig,

Încălzește-ți stelele din privire când pare că se sting…

 

P.S: Suflet cu inima caldă și mâna rece,

Urmărești și tu luna pe deasupra ta când trece?!

Suflet atât de puțin înțeles,

Unde să mai găsești pe lume un loc neatins de eres?!…

Anunțuri

2 gânduri despre „Porți…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s