Ursitoare

La naștere, ursitoarele mi-au dat un ghem cu ițe încâlcite,

O minte plină de idei, dar mai toate sucite…

O inimă din gheața de cea mai bună calitate

Și m-au blestemat ca niciodată de liniște să nu am parte.

 

Să-mi pară că nu mă potrivesc în lumea asta de nicio culoare,

Să am o stea în frunte, dar ea să fie căzătoare.

Să port mereu o mască zâmbitoare ce-mi acoperă chipul trist,

Să mă întreb neîncetat oare de ce încă mai exist.

 

Să urc pe a vieții scară, dar treptele să mi se surpe înainte,

Să mă prăbușească dureri pe care numai un emotiv le simte.

Să-mi vină să-mi sfâșii sufletul de supărare

Și din răni să izvorească cioburi de mărgăritare.

 

Să-mi creez din vise cu ochii deschiși propria mea lume,

După o zi plină de noapte, versurile pe rimă să le pot pune.

Să alerg pe câmpii verzi chiar de e iarnă și să nu fiu înțeleasă,

Razele fericirii să se reflecte înapoi când dau de-a mea fereastră…

 

Să am și eu aceeași soartă ca a lui Sisif,

Să tot ridic mereu castele de nisip,

Din care să muște fără milă valurile mării

Și să mi se pară dulce gustul sării.

 

Anunțuri

16 gânduri despre „Ursitoare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s