Povești la gura sobei…

20170103_093805

Arde jarul liniștit, se mai aude scormonind doar un sunet de vătrai,

Iar lumina de la sobă dă viață carpetei cu  „Răpirea din serai”…

E noapte iar, dar ochii noștri s-au obișnuit cu întunericul din odaie,

Când povești de demult renasc din a focului văpaie.

 

 

Povești cu horele din sat, în duminicile de altădată,

Când sub tălpile tinerilor pământul părea că se crapă.

Când fetele își împodobeau doar sufletul cu o floare după ureche

Și muzica era mereu la modă și nu părea niciodată veche…

 

Ploile cădeau mai lin și soarele nu ardea așa de tare,

Anotimpurile nu depășeau data din calendare.

Inima oamenilor era senină, ca un fulg de ușoară,

Nu aveau prea multe, doar o iubire mare față de țară.

 

Când era suficient să fie pe masă doar o lumânare,

Din doi cartofi și o ceapă ieșea cea mai gustoasă mâncare.

Când țăranii iubeau pământul și nu-l grăbeau

Și fără frică laptele abia muls, nefiert îl beau.

 

Când la nunți răsuna peste tot un cântec de lăutar,

Acompaniat de un acordeon și un țambal.

N-avea nevoie s-arunce un ochi pe texte, le inventa pe loc,

Vântul îi sufla în timpane muzica lui Zavaidoc.

 

Copiii nu spălau fructele, le ștergeau puțin de cămașă,

Dar din zi în zi, vedeai cum sănătoși în obraji se îngrașă.

Aceste vremuri demult apuse le păstrează bătrânii în sufletul lor,

Oare o dată cu ei, și ele pentru totdeauna mor?!…

 

 

Foto: Arhivă personală

Anunțuri

11 gânduri despre „Povești la gura sobei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s