Ianuarie

Nu-mi place luna ianuarie, mă simt atât de singură și a nimănui. Mi-e atât de frig în suflet, mi-e atât de frică de viitor. Și cum să mă simt mai bine, când nici în exterior nu e cald?! Atâta zăpadă peste tot, oare și îngerii plâng așa mult iarna și lacrimile lor cad înghețate pe pământ? Sunt așa departe de cea mai bună versiune a mea. Probabil ei îi este rușine cu mine… Aș vrea să scriu mai mult, să scot veninul ce mă arde pe interior, dar nu reușesc. Mă urăsc așa de tare. Oare de ce doare așa tare viața? De ce mă chinui atât să găsesc rezolvări, dar mă complic și mai mult?

De ce nu reușesc? De ce m-am născut sub o stea plângătoare, lăngă o salcie căzătoare? De ce Dumnezeu mi-a făcut sufletul numai din emoții și nu mi-a dat frâie bune pentru ele? Vreau să se termine o dată iarna asta… Durează de prea mulți ani. Nu vreau să mă mai tem atât. Vreau să merg și eu pe stradă fericită… unde greșesc oare? De ce mi-e frică de schimbări?  De ce mi se pare așa complicată viața? E de vină vârsta? Peste ani, nu o să mai fiu așa? De ce mi se pare totul atât de sumbru? Sunt de vină ochii mei?

Doar eu sunt de vină… Mă doare gheața din ochi.

Mi-e frig.

Anunțuri