Deasupra e mereu un Cer…

Nu sunt singură, când am deasupra mea cerul

Și primesc ajutor ca să-mi pot îndeplini țelul.

Pot întinde mâinile, când sufletul meu a obosit,

Cel de sus știe de ce avem nevoie înainte ca noi să ne fi gândit.

 

Nu sunt singură, când oriunde pășesc dau peste vreo ființă,

Chiar dacă cu ochii fizici să le vezi nu este cu putință.

Ascultă cu inima, ce frumos dorm semințele sub zăpadă,

Ele se bucură atât de mult când plăpumi albe continuă să cadă!

 

Ce soare luminos se ascunde sub perdeaua groasă de nori,

Pare că se aude vag, de departe, un cântec de cocori…

Cum să fii singur, când totul se pregătește să renască,

Să luăm și noi o pauză, poate sufletul vrea să ne vorbească.

 

Nu sunt singură, când mă am pe mine pentru eternitate

Și oricât aș vrea nu voi scăpa de-a mea identitate,

Nici după acel prag spre viață ce unii îl numesc moarte.

 

Cum să fiu singură când am câțiva oameni dragi aproape,

Care mă poartă în gândul lor zi și noapte.

Și parcă îmi simt inima mai ușoară, când mi-o poartă și ei,

Se pare că devenim mai puternici cu cât bolovanii de pe umeri sunt mai grei…

road

 

Anunțuri

9 gânduri despre „Deasupra e mereu un Cer…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s