Condori…

condor-943300_1920

Înalță-ți sufletul deasupra, unde mai e doar aerul respirat de condori,

Tot ce e frumos se ridică-ntotdeauna mult mai sus de nori!

Aici, razele zăbovesc o clipă și apoi cad pe pământ în ploaie,

Azi, inimile noastre poartă cele mai strălucitoare straie.

 

De acolo, de sus, tot ce e rău pare mic și neînsemnat,

Iată, sămânța suferinței n-a avut apă și pe dată s-a uscat!

Să nu te mai chinuie niciun gând, ele sunt prea grele ca să zboare,

Să nu te sperie, chiar dacă de jos te-amenință cu ale lor gheare…

 

Acolo sus, e mereu doar un singur anotimp,

E cel în care nici măcar o tristețe nu o să mai simți.

Soarele apune, dar întunericul e o noțiune fără sens,

Fericirea luminează tare și-i ține locul cu succes…

 

Ne adunăm în jurul ei ca la un foc de tabară și spunem povești,

În timp ce și mai sus de noi se aud tainice cântări îngerești.

Vorbim în șoaptă și ne învelim în stele în timp ce adormim,

Mâine ne așteaptă la răsărit un colț de cer cald și senin!…

 

Anunțuri

This or that book tag

Mulțumesc Condimente pentru viață pentru nominalizare!

Nu mă pricep prea bine să mă descriu pe mine și ce-mi place, deci sper să-mi fie iertată stângăcia. 😀

Preferi cititul în pat sau în alt loc?  Prefer să citesc în pat, dar uneori și la birou, ca să văd mai bine la lumina veiozei.

Personaj principal feminin sau personaj principal masculin? Cred că am citit mai mult cărți care au personaj principal masculin. Preferatul meu începe să fie Julien Sorel.

Gustări dulci sau gustări sărate? O ceafă de porc la grătar :))) Glumesc, nu mănânc când citesc. (Mi-a rămas întipărită în minte, de când eram mică, vocea mai multor persoane care spuneau că-ți mănânci mintea dacă faci asta în timp ce citești….și-mi stă mâncarea în gât. Oricum se pare că sângele este condus de la creier la stomac în timpul digestiei, deci știau ei ceva…)

Trilogii sau serii alcătuite din mai multe volume? Trilogii nu am citit, așa s-a nimerit. Am citit doar câteva serii.

Narațiune la persoana I sau la persoana a III-a? Fiecare cu farmecul ei, ce ar fi fost „Amintiri din copilărie”, de exemplu, povestită la persoana a III-a? Cred că prefer totuși narațiunea la persoana a III-a.

Librărie sau bibliotecă?  În ultima vreme librărie, dar anul acesta mi-am propus să-mi fac abonament la o bibliotecă pe care am descoperit-o întâmplător.

Cărți care îți provoacă râsul sau cărți care te fac sa plângi? Îmi plac cărțile care mă fac să râd, dar nu prea mi-au picat în mâini. Mai mult cărți lacrimogene sau cele care nu stârnesc nici râs, nici plâns. Adică Jules Verne & co. Sau poate da?!

Copertă albă sau copertă neagră? Coperțile negre sunt mai frumoase, par mai pline de mister.

Roman psihologic sau roman de acțiune? Psihologic, clar. Ca să aflu despre alții mai nebuni decât mine 🙂 .

Nu voi nominaliza pe nimeni, dacă doriți, vă invit cu drag să preluați leapșa.

Adevăr

Adevărul- un lux pe care nimeni nu și-l mai permite,

De la microfon, o voce se uită drept în ochii tăi și te minte.

E-nregistrată pe bandă, dar a doua zi pe sine nu se mai recunoaște,

Lupul s-a pus paznic la oi și spre pierzanie le paște.

 

Minciuna și-a pus tocuri în picioarele scurte și a devenit un fel de adevăr

Și s-a tuns la chelie ca să nu mai fie mereu trasă de păr.

Îi place să facă băi de mulțime și să salute lumea,

Cum ar putea să nu profite de putere acum, ar fi culmea!

 

Jocuri din umbră, manevre, conspirații, secrete,

Când crezi că ești aproape să afli, te mai lovești de un perete.

Afli mai multe variante ale unei situații și te resemnezi,

Dă mai tare televizorul și închide-l, când nu știi ce să mai crezi!

 

Lumea e a lor întreagă, nu mai e demult a noastră,

Tot ce mai avem, e o porție de nori văzută de la fereastră.

Nu te mai amăgi cu speranța schimbării, nu se va schimba nimic,

Vorbești puțin când vor ei și după aia, ciocu’ mic!…

fake-1903823_1920

Mașina timpului

Cu un mecanism complex, de foarte multe ori testat,

Un mod sigur de-a călători în timp a fost inventat.

Limbajul de programare a fost stabilit din epitete și metafore

Și s-a hotărât ca această mașină să se numească simplu „Carte”…

 

E nevoie să-ți pui pentru siguranță doar imaginația pe post de cască

Și când vrei s-ajungi în trecut sau viitor, să te-așezi comod lângă fereastră.

Să descifrezi acțiunea din roman și descrierile spațiale,

Iar singurele reguli pe care trebuie să le știi sunt cele gramaticale.

 

Nu există manual de instrucțiuni, ai nevoie doar de un semn de carte,

Care după ce vei termina de citit, în lumea reală negreșit te va întoarce.

N-ai cum să te rătăcești pe acolo, fiecare pagină e numerotată,

Răsfoiește cu atenție și nu vei avea nevoie nici măcar de-o hartă!

 

 

Sursă foto: http://www.mixdecultura.ro/2016/02/calatoria-in-timp-un-paradox-posibil/

Locomotivă cu abur (de cafea)…

În fiecare dimineață, inima noastră aruncă mai alert în cazan cărbunii,

Chiar dacă soarele n-a îndrăznit încă să tulbure supremația lunii…

Draperiile ochilor se deschid larg ca să intre lumina în vagoanele pline,

Iar locomotiva cu abur de cafea a minții își pornește roțile pe șine.

 

Pleacă fericită din gara ei și se mai oprește uneori în alte gări,

Unde întrebările coboară, ca răspunsurile să urce pe ale trenului scări.

Se mai oprește la nevoie și doar după o lungă cugetare schimbă macazul,

De alegerea ei depinde, în mare măsură, bucuria sau necazul.

 

Controlorii subconștientului mai prind uneori idei care circulă clandestin, fără bilet,

Dar ce consumă cu nepăsare energia pozitivă servită non-stop la bufet.

În general, însă, e o călătorie plăcută și rar sunt deraieri,

Noaptea, trenul gândurilor se-ntoarce în gară și mâine o ia de la capăt la fel ca ieri.

 

(P.S.: Da, știu că și atunci când dormim, mintea e activă, poate și mai mult. Dar atunci e vorba de trenul visurilor. Sau probabil e același?!…)

steam-railway-furka-bergstrecke-1395441_1920

Cod galben de vreme frumoasă

marea-neagra-inghetata-si-cazinoul-din-constanta_a20719ba929374

Se scufundă soarele în marea înghețată

Și lumina lui pare pe veci pietrificată…

Nu se mai mișcă niciun val, dansul lor în toi s-a stins,

Ca un fotograf ce, pe nepregătite, răvășit te-a surprins…

 

Ar vrea să se elibereze, să atingă picioarele depărtatului mal,

Dar tot ce se mai aude din interiorul lor e un vag sunet de carnaval.

Lipesc urechea de ei, îmi spun că nu e reală vocea mării dintr-o scoică

Și mai bine să pun pe ei o lacrimă ca să-i topesc și să pescuiesc la copcă.

 

Au înghetaț și amintirile, a înghețat până și prin păr nisipul,

Iar într-o perlă de pe fundul mării, s-a cuibărit înfrigurat timpul.

Numai marea cealaltă, de deasupra, pare mereu caldă,

Prin ea căluți de mare din vată de zahăr, fericiți se scaldă…

 

Mă întorc mereu la tine, mare, chiar de ești înghețată,

Nu-mi pasă că poate pentru plajă ar fi potrivită altă dată.

Acum pot să alerg pe tine și să țin orizontul în mână

Și pot opri soarele ca până la vară în loc să rămână.

 

Acum nu-mi mai pasă dacă trec de geamandură,

Încă se mai aude cu ecou a salvamarilor fluierătură…

Încă mai miroase a porumb fiert și mere glazurate

Și a sticle cu nămol de Techirghiol fals etichetate.

 

Încă se mai văd umbre de copii ce fac poze cu Mickey Mouse,

E atâta liniște, probabil cluburile nu mai răsună de muzică house…

E atâta aglomerație aici și totuși nu mai e nimeni demult,

Acum pot cu ochii închiși nemișcarea valurilor să o ascult…

 

Sursa foto: http://www.trilulilu.ro/marea-neagra-inghetata-si-cazinoul-din-constanta

OZN

Iartă-ne, Doamne, că am creat atâtea lucruri îngrozitoare,

Că de când ne-ai lăsat pe Pământ, o ținem numai în războaie.

Că suntem prea slabi și ți-am greșit din prima clipă

Și n-am avut puterea nici s-o recunoaștem, învinși cu totul de frică.

 

Ne urâm unii pe alții și rar îți mai dăm motive de zâmbet,

E prea mult haos în inima noastră și în cuget.

Am modificat totul- Pământul, credința și trupul pe care ni l-ai dat,

Dar în prostia noastră, perfecțiunea divină iremediabil am stricat.

 

Nu mai suntem după chipul și asemănarea Ta, Doamne,

Ne uităm spre cer doar după farfurii zburătoare…

Ne-am prins de tot în mâlul și mlaștina materiei,

Mai degrabă credem în vampiri, decât în adevărul Reînvierii…

child-1677546_1920

Ursitoare

La naștere, ursitoarele mi-au dat un ghem cu ițe încâlcite,

O minte plină de idei, dar mai toate sucite…

O inimă din gheața de cea mai bună calitate

Și m-au blestemat ca niciodată de liniște să nu am parte.

 

Să-mi pară că nu mă potrivesc în lumea asta de nicio culoare,

Să am o stea în frunte, dar ea să fie căzătoare.

Să port mereu o mască zâmbitoare ce-mi acoperă chipul trist,

Să mă întreb neîncetat oare de ce încă mai exist.

 

Să urc pe a vieții scară, dar treptele să mi se surpe înainte,

Să mă prăbușească dureri pe care numai un emotiv le simte.

Să-mi vină să-mi sfâșii sufletul de supărare

Și din răni să izvorească cioburi de mărgăritare.

 

Să-mi creez din vise cu ochii deschiși propria mea lume,

După o zi plină de noapte, versurile pe rimă să le pot pune.

Să alerg pe câmpii verzi chiar de e iarnă și să nu fiu înțeleasă,

Razele fericirii să se reflecte înapoi când dau de-a mea fereastră…

 

Să am și eu aceeași soartă ca a lui Sisif,

Să tot ridic mereu castele de nisip,

Din care să muște fără milă valurile mării

Și să mi se pară dulce gustul sării.

 

Unstoppable

Prăpastii, gropi, suișuri și coborâșuri,

Trec peste toate, prin foc și ale sabiei tăișuri.

Nu mă opresc din drumul meu, chiar de am pe suflet vânătăi,

Voi reuși  cumva să descurc ale vieții nesigure căi!

 

Voi reuși să înțeleg care este sensul fericirii pentru mine,

N-am să las pe nimeni să mă influențeze cât îmi curge sânge în vine!

Continui să alerg, lumina se vede din ce în ce mai bine la capăt de tunel,

Voi încerca să-mi păstrez mereu același necesar zel.

 

Mă voi elibera din lanțurile emoțiilor și voi învăța să le fiu un bun dirijor,

Să cânte după partiturile mele și nu toate, odată, în cor.

Voi încerca să fiu mai blândă cu mine, chiar de am obosit să sper,

Pentru o viață de piatră, îți trebuie o voință de fier…