Moonlight sonata

 

Frumoasă ești tu, lună, atât de departe,

Când te oglindești în lumina valurilor sparte!…

Atât de perfectă, nu îndrăznesc să te ating,

Când în miez de noapte, până și tăcerile se sting.

 

Vino mai aproape și stai lângă mine,

Ascultă, te rog, ce spun printre suspine.

Îmbrățișează-mi inima în aura cea întunecoasă

Și ia asupra ta orice urmă de tristețe sau angoasă.

 

Învelește-mă în eclipse și sărută-mă de noapte bună,

Îți dau voie să-mi spui despre viitor o frumoasă minciună.

Nu mă lăsa singură cu gândurile otrăvitoare,

Nu mă lăsa să rătăcesc prin negură fără scăpare…

 

Trimite o rază care să treacă prin ferestrele închise,

Când lămpile și candela din perete demult sunt stinse.

Ajută-mă să respir când întunericul mă sufocă

Și pieptu-mi pare făcut din cea mai dură rocă.

 

Frumoasă ești tu, lună, din altă lume pari,

Norii negri se dau la o parte, ca tu, crăiasă, să apari.

Mă faci să cred că există speranță, acolo de unde tu vii…

Și la mii de secunde-lumină, ard cald sau rece atâtea făclii…

 

Anunțuri

11 gânduri despre „Moonlight sonata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s