Navighez…

Navighez pe marea-nvolburată a lacrimilor

Și mă pierd în abisul rece al ochilor.

Zbor la clasa întâi pe aripi de gând,

Mai sunt și turbulențe, așa, din când în când.

 

Îmi sare inima din piept, dar o pun repede la loc

Și cumpăr niște ochelari cu rama groasă, pentru chiorul de noroc.

Îmi depășesc limitele, dar ele aleargă după mine ca la maraton,

Se lovesc de mine și nici măcar nu zic „Pardon”!…

 

Îmi ofer sufletul pe tavă cu reducție de vin alb și portocale

Și joc table cu dorul când îmi iese glumeț în cale.

Fac casă bună, de cărămidă, cu bucuria,

Astăzi voi lasă pe preș să doarmă nostalgia.

 

Pun preț pe omenie, un sac plin cu aur de 24 de carate,

Dar accept și o legătură de speranțe deșarte.

Bat apa în piuă până se transformă într-o pastă omogenă

Și mă agăț bine cu un cârlig de nădejde, când am o problemă.

eye-447428_1920

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Navighez…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s