Ceasul

Cam singura amintire semnificativă care mi-a mai rămas de la mamaia mea este acest ceas. Un ceas deșteptător care se întoarce la fiecare 24 de ore. Uneori mai uit să-l întorc, dar ea nu uita niciodată, deși avea și ceasuri cu baterie. Când l-am luat acasă, după ce ea nu a mai fost ca să-l întoarcă, era stricat de ceva vreme. Se stricase cu foarte puțin timp înainte ca ea să nu mai fie…poate a fost un semn pe care eu n-am fost în stare să-l înțeleg. Am reușit însă să găsesc, în final, un ceasornicar care să aibă dorința de a-l repara, în timp ce altul mi-a zis că nu se merită, că se va strica oricum. De atunci (sunt 5 ani), merge foarte bine. Mulțumesc, om bun!

De fiecare dată când îl întorc, am senzația că ea e încă lângă noi și poate se bucură că întorc ceasul….dar timpul nu-l mai pot întoarce, oricât m-aș chinui. Ceasornicari există, dar „Timpari” unde pot să găsesc?!

Sunetul pe care îl face mecanismul lui mă liniștește foarte tare și mă poartă în acele vremuri. Mi se pare că o văd..parcă îmi ia mâna și întoarcem amândouă ceasul. Dăm startul timpului pentru a doua zi. Dăm „refresh”. Întotdeauna m-au fascinat obiectele care merg fără curent. Parcă sunt independente, la fel ca lampa cu gaz, sobele, cărțile…și sufletele…

Anunțuri

14 gânduri despre „Ceasul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s