Carusel

pigeon-1171738_1920

Am fost zilele astea într-un parc destul de mic și cam anost acum..fără prea multe frunze, fără flori, parcă era fără viață. Doar oamenii din el îl însuflețeau…și porumbeii. Aveam niște sticks-uri în ghiozdan și am fărâmițat câteva ca să le dau lor să mănânce. De cum au auzit zgomotul acela fin al firimiturilor pe beton, m-am și trezit înconjurată de zeci de porumbei, cred că depășeau suta sau poate și mai mult cine știe?! Simțeam că toți porumbeii din lume se adunaseră acolo. Erau mulți, foarte mulți,… atât de blânzi și mă ciuguleau pe ghete fără frică. Curentul produs de bătaia aripilor lor m-a lovit cu putere peste față și m-a înviorat.

Spre ieșirea din parc, câțiva copii mici se dădeau cu părinții în carusel sau în trenuleț. Am stat ceva uitându-mă pierdută la ei. M-am chinuit să astup izvorul ochilor mei cu ce am găsit la îndemână: cu stăpânire de sine, cu speranță, cu dulciuri și mărgele. Nu știu de ce am avut sentimentul ăsta. Probabil mi-am adus aminte de mine, când eram și eu așa fericită, iar parcul arăta cu totul altfel… Simțeam că amețesc tot urmărind caruselul, așa că mi-am pus emoțiile și gândurile în el ca să amețească și ele. Am ieșit apoi din parc, lăsându-le acolo…

Anunțuri

7 gânduri despre „Carusel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s