Doar amintirile au rămas…

Stăteau de vorbă într-o noapte Luceafărul cu Luna,

Iar lumina lor făcea pe jos să sclipească bruma.

Niciun nor nu mai era, nu voiau să se ascundă,

În timp ce văzduhul se întuneca cu fiecare secundă.

 

Pe scena cerului senin, apar răzlețe niște crengi,

Iar eu visez la povești și castele locuite de regi.

Ce farmec are noaptea, când e frig și nu sunt stele,

Ce bine e când în sobă se aud trosnind câteva surcele.

 

Să mă lipesc cu spatele de teracotă, să aud pisica cum toarce

Și să aștept cu nerăbdare până ce lipia pe plită se coace.

Să stau într-un colț și să-i păstrez pe toți în suflet așa fericiți,

Ce bine e când părinții tăi mai au încă părinți!…

20161202_171545

Foto : Arhivă personală

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s