La mulți ani!

Să intrăm pe poarta noului an cu pieptul înainte

Și doar de momentele frumoase să ne aducem aminte.

Să pășim cu dreptul, cu inima în piept ușoară,

Azi suntem pe ultima treaptă, dar de mâine vom urca o nouă scară!

 

Să avem curaj să muncim pentru visurile noastre,

Să credem în ele, oricât ni s-ar părea de absurde sau de vaste.

Să păstrăm bucuria și bunătatea Sărbătorilor întregul an,

În fiecare dintre noi zace un bun samaritean!

fireworks-1880042_1920

Insomnia (II)

Deschizi televizorul doar ca pe o sursă de zgomot și lumină

Și abia te atingi de mâncare, chiar dacă masa e plină.

Te pui în pat, doar ca să nu zici că stai în picioare,

Căci somnul tău hoinărește prin alte părți, chiar de e vremea de culcare.

 

Vrei să adormi azi, dar te apucă deja mâine cu ochii deschiși

Și-ți pare că se nasc trandafiri negri din ai tăi iriși.

Ți se pare că o iei razna, până acum deja puteai visa,

Dacă insomnia asta întruna nu te-ar mai agasa.

 

Te plimbi cu barca gândurilor încoace și încolo

Și tresari când orologiul bate deja ora două.

Probabil printre stele te-ai pierdut și nu te mai poți întoarce,

Oare pisica cum poate să doarmă non-stop, i-auzi ce toarce!…

night-1077858_1280

 

Momentul potrivit

Probabil toată viața căutăm acel moment potrivit pentru toate. Dar… Acum e momentul să citești acea carte pe care s-a pus praful de atâtea zile amânate. Deschide-o acum și citește o pagină. Te vei trezi că ai citit 20. Acum e momentul să le faci acel cadou părinților. Eu m-am gândit să transfer luna viitoare vechea lor casetă de la nuntă pe un suport DVD. Aniversarea lor e în octombrie, dar de ce să mai aștept atât? Și așa zic că fac asta de mulți ani. Acum e momentul să faci mișcare. Ridică-te de pe scaun, du-te la fereastră sau ieși afară. E așa frumos cerul azi, nu? A început să ningă.

Acum e momentul să te iubești pe tine însuți ca să-i poți iubi și pe ceilalți. Ah, uite oglinda! Ești minunat, vezi? Sună-i acum pe cei dragi. Nu există mâine. Tot ce avem e doar clipa prezentă. Acum e momentul să înveți acea limbă străină în care ți-ai dorit atât de mult să vorbești. Înscrie-te la un curs, ia-ți un dicționar, caută filmulețe pe internet cu nativi. Speră începând de acum că totul va fi bine. Să fii sigur de asta și să nu te îndoiești. Să crezi cu toată tăria, căci nu ai nimic de pierdut.

Astăzi e ziua când poți face fericit pe cineva. Azi e ziua când poți pune într-o cutie hainele pe care le tot ocolești chiar dacă sunt în stare bună și le ai pe ultimul raft al șifonierului și să le dai cuiva care le-ar purta cu drag. Acum e momentul să le zâmbești vecinilor și să-i saluți tu primul, chiar dacă nu te suportă. Sau poate e doar în mintea ta. Optimismul tău le va înmuia inima și vor schița și ei un zâmbet stângaci la început.

Azi e ziua când alegi să petreci mai mult timp quotes-729173_1920cu familia și să-i asculți. Să ridicăm ochii din ecrane și să le uităm într-un colț pe birou. Acum e momentul să te rogi pentru toată lumea. Rugăciunea poate avea și doar câteva cuvinte, dar să fie cea mai puternică când e spusă din inimă.

Nu mai amâna. Treci acum la treabă. Dacă spui că vei începe să lucrezi mâine, mâine, mâine, e posibil să nu mai faci niciodată acel lucru. Că așa fac și eu. Uneori mă simt ca un melc care a bătut recordul pentru cea mai mică viteză.

Acum e momentul ca la început de To-do list să fie „Trăiește momentul” sau „clipa” sau „Carpe diem” ca să ne dăm intelectuali :))

Acum e momentul să trăim momentul.

* Ador acest grup acappella:

Moonlight sonata

 

Frumoasă ești tu, lună, atât de departe,

Când te oglindești în lumina valurilor sparte!…

Atât de perfectă, nu îndrăznesc să te ating,

Când în miez de noapte, până și tăcerile se sting.

 

Vino mai aproape și stai lângă mine,

Ascultă, te rog, ce spun printre suspine.

Îmbrățișează-mi inima în aura cea întunecoasă

Și ia asupra ta orice urmă de tristețe sau angoasă.

 

Învelește-mă în eclipse și sărută-mă de noapte bună,

Îți dau voie să-mi spui despre viitor o frumoasă minciună.

Nu mă lăsa singură cu gândurile otrăvitoare,

Nu mă lăsa să rătăcesc prin negură fără scăpare…

 

Trimite o rază care să treacă prin ferestrele închise,

Când lămpile și candela din perete demult sunt stinse.

Ajută-mă să respir când întunericul mă sufocă

Și pieptu-mi pare făcut din cea mai dură rocă.

 

Frumoasă ești tu, lună, din altă lume pari,

Norii negri se dau la o parte, ca tu, crăiasă, să apari.

Mă faci să cred că există speranță, acolo de unde tu vii…

Și la mii de secunde-lumină, ard cald sau rece atâtea făclii…

 

Navighez…

Navighez pe marea-nvolburată a lacrimilor

Și mă pierd în abisul rece al ochilor.

Zbor la clasa întâi pe aripi de gând,

Mai sunt și turbulențe, așa, din când în când.

 

Îmi sare inima din piept, dar o pun repede la loc

Și cumpăr niște ochelari cu rama groasă, pentru chiorul de noroc.

Îmi depășesc limitele, dar ele aleargă după mine ca la maraton,

Se lovesc de mine și nici măcar nu zic „Pardon”!…

 

Îmi ofer sufletul pe tavă cu reducție de vin alb și portocale

Și joc table cu dorul când îmi iese glumeț în cale.

Fac casă bună, de cărămidă, cu bucuria,

Astăzi voi lasă pe preș să doarmă nostalgia.

 

Pun preț pe omenie, un sac plin cu aur de 24 de carate,

Dar accept și o legătură de speranțe deșarte.

Bat apa în piuă până se transformă într-o pastă omogenă

Și mă agăț bine cu un cârlig de nădejde, când am o problemă.

eye-447428_1920

 

Stau câteodată…

Stau câteodată și mă gândesc, cum se face că pe lume-am apărut?

Cum se face că și eu o șansă la viață am avut?

Într-o lume plină de pericole, cum de am supraviețuit

Și inima nicio secundă din bătut nu s-a oprit?!

 

Sunt eu acel om care a izvorât viață dintr-un ghem de celule,

Sunt eu acel om care nu știa nici măcar să vorbească sau să umble?

Cum de se întâmplă toate astea, sub ce stea se află al meu destin,

Când îmi voi afla adevăratul scop, viața mea va decurge mai lin?

 

Mă uit în oglindă, dar nu știu cine sunt.

Tot ce am e doar un nume, și el des folosit pe Pământ.

Un număr și o serie, un CNP înșirat în buletin

Și o țară necăjită căreia cu toată ființa îi aparțin…

 

O limbă în care gândesc și pe care o s-o iubesc și după moarte

Și primele cuvinte ce le-am citit dintr-o carte.

Amintirile frumoase, chipurile sfinte ale oamenilor dragi,

Ce te fac dimineața o gură mare de aer în piept să tragi.

 

Stau câteodată și mă gândesc…că mai bine cu plapuma mă învelesc…

clock-1606919_1920