Zile, luni, ani…

Mă scufund în apa lacului, simt că mă înec,

Totuși, sufletul meu rămâne la fel de sec.

De la înălțime cad și nu mai pot să mă opresc,

Când viața se grăbește atât, cum aș putea să mă feresc,

Să simt cu adevărat că trăiesc?!

 

Să îngheț timpul, să pășesc ca pe o pojghiță subțire

Și să am vreme să mă bucur de toate cu însuflețire.

Să nu mi se mai pară că Anul Nou de-abia a trecut,

Cu toate că decembrie nici măcar nu a început…

 

Oare ce am făcut eu în aceste luni,

Când în explozia de artificii mi-am făcut planuri,

Când toți am întâmpinat ianuarie plini de elanuri?

Parcă degeaba mă chinui să prind fluturii timpului cu plasa,

Încet-ncet, și mai devreme mi se întunecă fereastra…

20160122_13311520160122_133227

Foto: Arhivă personală

Anunțuri

8 gânduri despre „Zile, luni, ani…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s