Vecina mea e o spioană (partea I)

Și-a îmbrăcat într-o grabă calculată costumul de piele neagră, și-a montat cu mișcări precise dispozitivele de emisie-recepție la mâna dreaptă, iar apoi și-a pus armele la centura atașată de mijloc. O nouă misiune pentru ea, știe că nu trebuie să dezamăgească țara și Organizația…

Acest ritual a devenit o obișnuință deja, îl tot face de când avea 12 ani, când se înscrisese la școala de spioni, o școală secretă la care ajungeau doar copii cu aptitudini excepționale.

Aruncă o privire pe fereastra apartamentului ei aflat la etajul 15 al unui bloc din centrul orașului… Ce noapte frumoasă și liniștită! Cât și-ar fi dorit uneori să aibă o viață normală, un serviciu pe care să nu-l ascundă prin altul, să stea în trafic și să claxoneze alți șoferi… Cât îi plăcea acest zgomot de fundal, luminile și panourile publicitare! Seara, când citea dosarele misiunilor din zilele următoare, deschidea fereastra doar ca să nu se mai simtă atât de singură și de diferită.

Lauren s-a îndreptat apoi către măsuța de toaletă și și-a trecut mâna prin păr în fața oglinzii. „Ochi întunecați, păr întunecat, pielea…și ea e puțin creolă…cred că până și sufletul meu e întunecat.” se gândi ea. Nu se machia, ura din toată inima machiajurile și tot ce ținea de partea asta. I se părea că ascundea cine era de fapt cu toate defectele ei și în plus o pierdere de vreme, când avea atâtea de făcut.

Începu apoi să-și  facă exercițiile fizice și, chiar când se pregătea să plece, pentru că primise mesaj că o aștepta o dubă a Organizației în parcarea din spatele blocului, auzi un zgomot venit dinspre fereastră.

Făcu imprudența să se apropie și în câteva secunde, se trezi cu o batistă peste gură, ținută de o mână foarte puternică. Anii de pregătire o ajutară totuși să iasă din strânsoare și să-l pună la pământ pe inamic, dar acesta reuși să se ridice și o imobiliză iar. Nu se mai putu împotrivi și simți cum adoarme ușor…

portrait-1725174_1920

Anunțuri

Un gând despre „Vecina mea e o spioană (partea I)

  1. Pingback: Vecina mea e o spioană (II) | Versuri nemachiate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s