Cover: Toate șogorițele

Să mai încercăm o dată, zic :))) Ceva finuț :))

Anunțuri

Acasă

Acasă e unde e inima mea,

Acasă e locul unde-mi găsesc liniștea.

Acasă poate să fie și în pustiul unui vârf de munte,

Dacă atunci când deschid ușa, e cineva care să mă asculte.

 

Acasă e locul unde te întorci cu drag,

E vatra unde toate rudele de sărbători trag.

E masa întinsă unde mai mult vorbim decât mâncăm

Și cadoul de sub brad ce departe de graniță îl așteptăm.

 

Acasă sunt râsetele cu gura până la urechi,

Acasă nu contează că am luat șosete de la diferite perechi.

Acasă îmi las sufletul și-l iau când mă întorc,

Aici pot în voie lacrimile din ochi să le storc.

 

Acasă e mai mult decât un simplu loc

Sunt oamenii pentru care aș sări și-n foc.

Acasă poate să fie oriunde se află ei,

Când plin de mândrie spui „Sunt ai mei!”.

 

Recenzie: Tată bogat, tată sărac

Săptămâna asta am citit (bine, mai am câteva pagini :d ) această carte de educație financiară, scrisă de Robert T. Kiyosaki. Nu mai 15129543_1804606886417632_3012968747557919745_ocitisem cărți de gen, dar fiind o carte recomandată de mulți, am zis să încerc.

De la primele pagini, m-a acaparat total. Autorul explică pe înțeles care e treaba cu banii și circuitul lor, folosindu-se de povestea celor doi tați ai săi: tatăl cel sărac este chiar tatăl lui, un profesor cu studii, foarte multă școală și cu un salariu bun, dar care mereu rămâne fără bani, iar tatăl cel bogat este tatăl prietenului său cel mai bun, un om cu puțină școală, dar care era milionar, prin căi legale desigur, pentru că își dezvoltase inteligența financiară.

Acesta a fost în cumpănă în copilărie, deoarece nu știa pe care din cei doi tați să-l asculte: pe cel sărac și să facă cât mai multe școli și să aibă o slujbă sigură sau pe tatăl cel bogat, să își dezvolte inteligența financiară și să știe puțin din toate.

Autorul ne povestește cum de mic, el și prietenul său au fost învățați prin desene și analogii diferența dintre pasive și active și cât de important este să inveștești în active (acțiuni, obligațiuni etc) pentru a te îmbogăți. Acesta ne sfătuiește să nu ne investim banii în case sau mașini, deoarece  acestea  nu ne aparțin cu adevărat date fiind impozitele din ce în ce mai mari. O dată ce alegi să muncești pentru patron, stat și bancă, ești prins în ceea ce el numește „Cursa șobolanului”, din care este mai greu de ieșit. În schimb, acțiunile, deși presupun riscuri mari, te pot îmbogăți încet, dar sigur, pe măsură ce investești în dezvoltarea inteligenței financiare.

Robert Kiyosaki ne învață că cei săraci și cei din clasa de mijloc muncesc pentru bani, iar la sfârșitul lunii nu mai rămân cu aproape nimic după ce plătesc impozitele, întreținerea, mâncarea, chiria, transportul, distracția, în timp ce bogații pun banii să muncească pentru ei.  Autorul ne spune cât de important este să muncești pentru a învăța, nu pentru bani și cât de important este autocontrolul, deoarece de cele mai multe ori când cineva câștigă dintr-o dată o sumă mare de bani (la loterie sau moșteniri), îi va pierde din cauza lăcomiei.

Deci, să primești mai mulți bani la salariu nu este o soluție pentru a te îmbogăți, trebuie să știi cum să-i inveștești ca ei să se înmulțească.

În rest, vă las pe voi, dacă vreți să descoperiți această carte interesantă.

Această prezentare necesită JavaScript.

Suicid

Am ucis fericirea din mine,

Am tăiat venele stimei de sine.

Am sufocat și ultima urmă de speranță,

Am găsit ușa către lumină, dar n-avea clanță.

 

Am înecat în lacrimi toate visurile,

Sufletul meu umple acum abisurile.

Am strangulat gâtul încrederii,

Inima nu mai plânge din cauza durerii…

 

Vecina mea e o spioană (II)

Vecina mea e o spioană (partea I)

” Ce e cu întunericul ăsta? Unde mă aflu?” se gândi Lauren. ” Probabil sunt agățată cu capul în jos,…simt cum mi se adună sângele în creier, uf!”.

Văzând că se mișcă, cineva veni și-i luă sacul negru de pe cap. „Supeer,  în sfârșit, pot să văd ceva… Hm, încăpere de trei metri jumătate pe patru, fereastră cu gratii la ora 3, masă cu scaun la ora 12, ușă de metal la ora 9… Doi șoareci, bun, tot ce mi-am dorit… Bărbat caucazian cu o cicatrice sub ochi,…cam urâtă, și mai are și un PP-2000 îndreptat spre mine”, realiză ea în câteva secunde.

” E deja dimineață…probabil mai sunt două ore până la prânz după poziția soarelui… am dormit ceva! Oare de ce mă aflu aici?!” Văzând că nu reacționează în niciun fel la vederea lui, bărbatul se enervă:

– Ascultă, păpușă! N-avem timp de pierdut cu tine! Vrem toate informațiile pe care le ai despre afacerile ilegale cu petrol din Emirate. Unde e dosarul?

– Nu dețin nicio informație despre asta, spuse Lauren.

– Nu încerca să mă aburești! Ți-am găsit biletul de avion pentru poimâine către Dubai la tine în cameră și o poză cu un emir pe care-l filăm de mult timp.

– Cine sunteți voi?

– N-are importanță, zise bărbatul. Spune-mi, …dar chiar atunci intră în cameră un bărbat mărunțel care-l chemă, spunându-i că sunt probleme.

– N-am terminat cu tine. Aștept să-mi spui tot ce știi, altfel… – și-și trecu arma este obraz- fața ta nu o să mai arate așa. Lauren rămase singură și începu să examineze fiecare colțișor al camerei pentru a găsi o soluție. Chiar când era gata să se dea bătută după vreo două ceasuri, văzu o umbră cunoscută printre gratiile geamului…

 

Zile, luni, ani…

Mă scufund în apa lacului, simt că mă înec,

Totuși, sufletul meu rămâne la fel de sec.

De la înălțime cad și nu mai pot să mă opresc,

Când viața se grăbește atât, cum aș putea să mă feresc,

Să simt cu adevărat că trăiesc?!

 

Să îngheț timpul, să pășesc ca pe o pojghiță subțire

Și să am vreme să mă bucur de toate cu însuflețire.

Să nu mi se mai pară că Anul Nou de-abia a trecut,

Cu toate că decembrie nici măcar nu a început…

 

Oare ce am făcut eu în aceste luni,

Când în explozia de artificii mi-am făcut planuri,

Când toți am întâmpinat ianuarie plini de elanuri?

Parcă degeaba mă chinui să prind fluturii timpului cu plasa,

Încet-ncet, și mai devreme mi se întunecă fereastra…

20160122_13311520160122_133227

Foto: Arhivă personală

Cuvinte

dragonfly-1729158_1920

Din marea tolbă de cuvinte, câteva azi am ales,

Ca moara minții mele să le macine mai des.

Ca o apă lină să curgă prin ale mele sinapse,

Și să-mi elibereze neuronii din aceste dureroase capse.

 

Parcă întreaga ta ființă se calmează când te gândești că e liniște,

Energiile negative, să se apropie de tine nu vor să mai riște.

Lumea pare mai senină, dacă îți repeți că debordezi de fericire,

Și din pânza de păianjen în care te-ai prins, încep să se rupă fire.

 

Mintea noastră toacă conștincios tot ceea ce-i dăm,

Poate avem o șansă din acest labirint să evadăm.

Să ne creem palate și câmpii înverzite în imaginație

Și vom avea, într-o zi, o mare satisfacție.

 

 

Copilării

Îmi place halvaua, îmi place ciocolata,

Aș mânca numai bomboane cu găleata.

Înmoi biscuiții în lapte sau în ceai,

Dacă ai dulciuri, nu scapi până nu-mi dai.

 

Curg râuri de miere în regatul meu,

Totuși, n-aș spune că mă omor după jeleu.

Îmi place să mănânc cât mai sănătos,

Așa că mă feresc cât pot de zahărul tos.

 

Îmi plac și portocalele, îmi plac și lămâile,

După limetă, însă, mi s-au aprins căicâiele.

Și totuși,…crema de zahăr ars e așa de bună

Ar trebui să am prescripție medicală măcar o dată pe lună!…

blueberries-1576407_1920

Vecina mea e o spioană (partea I)

Și-a îmbrăcat într-o grabă calculată costumul de piele neagră, și-a montat cu mișcări precise dispozitivele de emisie-recepție la mâna dreaptă, iar apoi și-a pus armele la centura atașată de mijloc. O nouă misiune pentru ea, știe că nu trebuie să dezamăgească țara și Organizația…

Acest ritual a devenit o obișnuință deja, îl tot face de când avea 12 ani, când se înscrisese la școala de spioni, o școală secretă la care ajungeau doar copii cu aptitudini excepționale.

Aruncă o privire pe fereastra apartamentului ei aflat la etajul 15 al unui bloc din centrul orașului… Ce noapte frumoasă și liniștită! Cât și-ar fi dorit uneori să aibă o viață normală, un serviciu pe care să nu-l ascundă prin altul, să stea în trafic și să claxoneze alți șoferi… Cât îi plăcea acest zgomot de fundal, luminile și panourile publicitare! Seara, când citea dosarele misiunilor din zilele următoare, deschidea fereastra doar ca să nu se mai simtă atât de singură și de diferită.

Lauren s-a îndreptat apoi către măsuța de toaletă și și-a trecut mâna prin păr în fața oglinzii. „Ochi întunecați, păr întunecat, pielea…și ea e puțin creolă…cred că până și sufletul meu e întunecat.” se gândi ea. Nu se machia, ura din toată inima machiajurile și tot ce ținea de partea asta. I se părea că ascundea cine era de fapt cu toate defectele ei și în plus o pierdere de vreme, când avea atâtea de făcut.

Începu apoi să-și  facă exercițiile fizice și, chiar când se pregătea să plece, pentru că primise mesaj că o aștepta o dubă a Organizației în parcarea din spatele blocului, auzi un zgomot venit dinspre fereastră.

Făcu imprudența să se apropie și în câteva secunde, se trezi cu o batistă peste gură, ținută de o mână foarte puternică. Anii de pregătire o ajutară totuși să iasă din strânsoare și să-l pună la pământ pe inamic, dar acesta reuși să se ridice și o imobiliză iar. Nu se mai putu împotrivi și simți cum adoarme ușor…

portrait-1725174_1920

Bine te-am găsit, dimineață…

Îmi desfac petalele ca un trandafir la soare,

Că m-am trezit și în dimineața asta nu e doar o pură întâmplare.

Că aud clipocit de râuri și cântece de păsărele,

Acum când lumina se strecoară printre jaluzele…

 

Bună dimineața, cana mea cu lapte,

Sunt cam somnoroasă, sper să nu te vărs pe carte…

Bună dimineața, viață, mai încerc și azi să-ți dau o șansă,

Deși de prea mult timp, mă simt ca și cum aș fi în transă.

 

Bună dimineața, ființă din oglindă,

De ce te uiți întruna la mine cu ochi de străină?

Lasă-mă în pace!…te-aș sparge, dar te-aș vedea în prea multe cioburi

Și nu m-ar ajuta oricum să nu mai văd ale sufletului goluri…

 

Bună dimineața, aer, o să te respir și azi,

De unde să găsești forță când mereu cazi?

De ce mă ustură atât de tare lacrimile și nici să plâng nu mai pot,

Când încerc în valuri veninul din inimă să-l scot?

 

Unde m-am pierdut pe drum, de ce nu-mi mai revin,

Unde s-a ascuns cerul meu fericit și senin?

De ce am somatizat trările mele interioare?

De ce viața îmi pare doar o tristă nonculoare?…

 

Am încercat să-mi umplu mintea cu gânduri pozitive,

Dar în fiecare zi, mă lovesc de aceleași scenarii repetitive.

Vreau să fiu bine, vreau să se termine acest coșmar,

E prea multă ceață, nu mai găsesc lumina acelui far…