Discurs în fața oglinzii

Oare cine sunt eu adevărat?water-210641_1920

Oare măcar acum, singură în cameră,

Toate măștile le-am lepădat?!

Sunt eu cea autentică, naturală

Sau doar o ființă pe care mândria o doboară?

Îmi educ ochii ne-ncetat să vadă suflete, nu chipuri

Și să nu-și pună al societății văl de stereotipuri.

Să-mi ascult inima ce bate ca un ceas  fiecare secundă

Și să caut oamenii care cu mine-mpart aceeași lungime de undă.

Privesc senin spre cerul înnorat, dedesubt soarele zâmbește,

În fiecare om știu că flacăra binelui permanent licărește.

Zilele bune par îndepărtate, dar pentru toate, Tată, sunt recunoscătoare,

Se pare că o lecție importantă se ascunde în fiecare încercare.

Te rog, dă-mi putere să pot toate fricile să le înfrunt

Și sub pătura slăbiciunii de-acum să nu mă mai ascund.

De Te-am avea mereu în minte și în inimă, viața ar fi mai ușoară

De ce oare alergăm la Tine doar când simțim că problemele ne doboară?

Anunțuri

5 gânduri despre „Discurs în fața oglinzii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s