Corabia

Se leagănă corabia în dreapta și în stânga, valurile mării vor s-o piardă în abis,

Dar pare că ea se-mpotrivește destinului ce demult în piatră i-a fost scris.

La orizont niciun pământ, nicio fâșie de speranță,

Pare că viața ne taxează din plin fiecare restanță.

 

Pânzele se rup rând pe rând, cârma nu mai găsește direcția bună

Și apa umple nervoasă toată puntea cu-a ei spumă.

Steaua nordului se ascunde, parcă nici busola n-o mai găsești pe timp de furtună

Iar la orizont razele nu lasă nici cea mai mică urmă.

 

Lopețile nu mai sunt de niciun folos, catargul mai are un pic și cade,

Așa te simți când strânsoarea vieții din intensitate nu mai scade.

Te agăți de parapeți, ții cu dinții să nu ajungi în hău

Și-ți pare că nu mai ești sigur de nimic, nici chiar de numele tău.

 

Dar la un moment dat, marea se va fi liniștit

Poate te vei mira cum să treci peste toate ai reușit.

Îți vor părea toate îndepărtate, te vei simți mai puternic,

Ai înțeles în final că totu-n jurul tău este vremelnic.

capsize-184167_1920

Anunțuri

6 gânduri despre „Corabia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s