Să pot…

Aleargă veverița prin pădure, doar coada e de ea,squirrel-1520676_1920

Fuge roșcata, o secundă n-ar vrea să stea…

Alerg și eu, îmi trosnesc frunzele sub picioare,

Parcă nici nu mai simt dacă ceva mă doare.

 

Aș vrea să mă fac una cu pomii, prin trunchiurile lor să trec

Și seva lor în inima mea (că am și eu) să o ferec.

Să pot auzi muzica lor și șoapta cea mai șoptită,

Cred că așa percepem mai bine, nu când vorba e răstită.

 

Să pot să mă ridic de la pământ că să văd lumea de sus,

Nu ca să fiu văzută unde prin muncă  voi fi ajuns.

Să pot lua razele cu mâna, să le duc în locul cel mai întunecat

Și să aduc un pârâiaș unde terenul a secat.

 

Să pot ajunge în centrul Pământului, să văd inima planetei cum bate,

Au mai reușit și alții, nici nu cred că-i așa departe!

Acum totuși aș vrea puțin pe perna mea s-adorm,

Prea multe gânduri aiurea și mi-e așa de somn!…

road-1072823_1920

Anunțuri

12 gânduri despre „Să pot…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s