Matrix (I)

Merg pe drum oamenii grăbiți, cu privirea fixată,

Pare că nici nu mai se gândesc, destinația pare dinainte setată.

În șiruri, unul după altul, coborâm scări, ne urcăm în ascensor

Și-ncepem să claxonăm când prea mult stăm la semafor.

 

Când așteptăm în stație sau când cu o mână mâncăm ciorba din castron,

Cealaltă nici că se mai poate dezlipi în veci de telefon.

Nu mai suntem atenți la realitate, umblăm după pokemoni verzi pe pereți,

Oare chiar suntem noi urmașii acelor daco-geți?

 

Ne plângem că n-avem bani, dar suntem campioni la cumpărături,

Am uitat plăcerea de-a face dulceață și-a pune murături.

Ne-am obișnuit cu incultura, de ea dăm oricum peste tot,

În jurul nostru, în ziare, pe internet și la TV cam pe orice post.

matrix-356024_1920

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s