Prăjitură…

girl-690327_1280

Văd numai întuneric, chiar dacă am ochii deschiși,

E lumină afară, dar nu și pentru sufletele celor triști.

Geamul e plin de praf, prin el nu mai răzbate raza bucuriei,

Stau ghemuită într-un colț și gust din prăjitura melancoliei.

 

Un coșmar din care nu mă mai pot nicicând trezi

Și gândul rău mă chinuie după pofta inimii.

Obsesiv, îmi trage mintea spre negre gropi abisale,

Degeaba mă chinui să rod cu dinții ale sale de oțel zale…

 

Mă păcălesc, mă concentrez pe alte lucruri și încerc să uit,

Vocea îngerului meu abia se mai aude, dar încerc să o ascult.

Îmi ocup imaginația cu povești recent sau demult citite

Și-ncet încet mi se liniștesc pulsul și respirația mult mărite.

 

Lectura a devenit pentru mine un medicament

Ce te face la corpul fizic să fii mai puțin atent.

Iar rugăciunea parcă te înalță la nivelul cel mai de sus

Când doar cu ale tale cuvinte spui ce ai de spus.

 

Am obosit să cred că voi mai fi bine vreodată

Și să simt atâta tristețe și anxietate deodată.

Am obosit să simt cum universul mă înghite

Și cum totul în jurul meu se compromite…

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Prăjitură…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s