Mai este codrul frate cu românul?!

Îmi pare atât de rău când văd că tradițiile se pierd

Și pădurile noastre făr’ de seamăn, de pe hartă rând pe rând se șterg.

Aș vrea să fac ceva, dar nu știu ce, acum când identitatea ne moare,

Suntem ca niște oi încolțite din toate părțile de lupi, fără apărare.

 

Datinile strămoșești se retrag speriate cât mai sus, în vârf de munte,

Între noi și trecutul nostru e o din ce în ce mai șubredă punte.

Ni se prezintă la televizor cântece și costume populare și ne par din altă lume

Dar adoptăm fără să clipim sărbători străine cu cele mai ciudate nume.

 

Nu mai știm și nu mai producem nimic, totul e adus de peste hotare,

Și nu mai suntem siguri nici de ceea ce numim „mâncare”…

De ce oare nu suntem o națiune mai unită?

De ce nu se întâmplă lucruri bune și cu țărișoara noastră chinuită?!

 

Mă doare sufletul când aud de fiecare pădure tăiată

Și de fiecare încercare de stopare eșuată.

Sunt prea puțini cei care luptă cu sistemul și se opun,

Suntem prea obosiți și dezamăgiți și facem tot ce ei ne spun.

 

Ne mai revoltăm câteodată și ieșim cu miile pe stradă,

Dar cu promisiuni ambalate frumos pot ușor dărâma a noastră baricadă.

Se iau măsuri doar după ce se întâmplă o tragedie, se spală repede pe mâini,

Ce-i face să se creadă peste aceste pământuri stăpâni?

 

De văzut:

 

Documentarul complet:

 

Anunțuri

7 gânduri despre „Mai este codrul frate cu românul?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s