Întuneric…

Îmi doresc să îmi pot controla emoțiile, pentru că simt că se întâmplă invers de prea mult timp… Oare de ce mi se pare atât de greu? De când simt că au început să-mi afecteze sănătatea m-am panicat puțin… Ce ar trebui să fac? De ce simt atât de multă anxietate când nu sunt acasă, de unde am căpătat frica asta? De ce mi-e atât de teamă de viitor și mi se pare că nu voi face față? De ce mi-e atât de teamă că oamenii mă vor judeca și vor râde de mine dacă greșesc?

De ce mintea mea mă ține în lanțuri și mă face să sufăr atât? Se vor termina vreodată toate astea? Unde să-mi găsesc puterea să continui? Unde m-am împotmolit? Am obosit foarte tare…

Am obosit să tremur când vorbesc în fața oamenilor, am obosit să mă lupt cu ceva din ce în ce mai puternic… Am obosit să mă chinui să scap din închisoarea minții mele și să nu reușesc…  Am obosit să plâng și să mă plâng…

De ce unii sunt așa dezinvolți și pare că nu-i atinge nimic din ce se întâmplă și viața e simplă, distractivă și eu am o mulțime de probleme cu mine însămi?

Unde m-am pierdut pe drum? De ce mă simt din ce în ce mai rău?…

eyes-730750_1920

Anunțuri

26 de gânduri despre „Întuneric…

  1. Ce mult mă regăsesc pe mine, cea care am fost întotdeauna…
    Ce pot spune cu certitudine e că se va atenua. Tu ești poate mai puternică și in timp va trece de tot.
    E ușor a spune: nu-ți fie frică, mergi mai departe, etc.. E mai greu de făcut. Tot ce-ți pot spune e: fii tu însăți! Dacă ai prieteni, caută sprijin și înțelegere la ei sau la familie. Eu n-am făcut-o…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Când am ajuns, la un moment dat, exact acolo unde se pare că ești tu acum, mi-am luat inima în dinți (sau inima m-a luat pe mine în dinți, nu știu exact) și m-am programat frumușel la psiholog. A fost o experiență extrem de interesantă, a durat cam trei luni, timp în care am aflat o grămadă de lucruri la care nu m-aș fi putut gândi singură tocmai pentru că, așa cum spui și tu „mintea mea mă ținea în lanțuri și mă făcea să sufăr”. Merită să încerci, mai ales că nu riști ca psihologul să-ți reproșeze ceva, să nu aibă chef de tine sau alte chestii din astea. Trebuie doar să găsești unul bun. Îți doresc numai bine.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Toată puterea este în noi înșine.
    Am fost și eu la un psiholog care nu a făcut decât să-mi ghideze gândurile-amintiri către acele momente din viață care au determinat apariția temerilor și a poticnirilor mele. După aceea, în timp, mi-am modificat mult comportamentul, căpătând în primul rând mai multă încredere în mine și în puterile mele.
    Dar trebuie să știi că schimbările nu se fac instantaneu, ci în timp, pe măsură ce descoperi în tine însăți elementele ajutătpoare, pe măsură ce realizezi unde și cum greșeai până atunci. Merită cu prisosință acest drum, al redescoperirii de sine!
    Îți doresc să reușești să te descoperi, capabilă și puternică, așa cum îmi pare mie că ești! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  4. Eu nu știu care este problema, dar știu că universul nu se închide între patru pereți. Poate este, poate nu este depresie. Poate că… universul nostru mic, are nevoie de un univers mai mare… deschide-ți mintea și fărâmă zidurile pereților… nu la propriu că vine iarna. Mă bucur să văd că ai “gânduri“, trebuie doar să înveți să le alegi. De ce? De ce? De ce? Nu contează. Mulți din blogosferă îți pot fi prieteni… gândurile au o singură rezolvare… eliberează-le. Fă-ți prieteni, deschide-te

    Apreciat de 1 persoană

  5. impresionant post- confesiune… nu-s medic, însa am ceva experienta în psihologie si dupa câte înteleg(deduc), sunteti o persoana anxioasa(angoasata, stressata?), cu riscu’ de-a avea atacuri de panica – din senin… asa cum v-a recomandat cineva aici, NU ezitati, NU refuzati sa consultati un medic psihiatru-psihanalist, specializat în anxietate, stress, atacuri de panica – deci o persoana neutra, tangenta, ne-implicata afectiv…(respect si psihologii, însa nu-s si MEDICI…) nu asteptati, caci fragilitatea emotiva poate cauza boli fizice, cum psiho-somatizam totu’… stiti cu siguranta ca viata noastra e bazata pe alegeri si decizii – de dimineata pâna seara, asa ca actionati, caci nimeni nu (va) face nimic, niciodata în locu’ nostru… 🙂
    * * *
    curaj, bafta, sanatate si numa’ bine – azi si mereu! bonus: 🙂

    „It matters not how strait the gate,
    How charged with punishments the scroll,
    I am the master of my fate:
    I am the captain of my soul.”(Invictus – William Ernest Henley)

    Apreciat de 1 persoană

  6. Am trecut şi eu prin momente asemănătoare. La sfatul cuiva am ales să mă confesez doar lui Dumnezeu într-un dialog prietenesc. Oamenii, mai ales unii prieteni m-au dezamăgit…El niciodată. Aveam 30 de ani când am început să-mi caut personalitatea şi liniştea, citind Biblia. Mi-a fost de mare ajutor. Există în om un gol, un punct sensibil, care nu poate fi umplut cu nimic omenesc…Încearcă sfatul meu… Un gând bun de la Vrancea 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s