Mă uit la stele…

Stelele strălucesc mai tare cu cât întunericul este mai puternic. Atât de multe în noaptea asta!… Par așa de aproape ca și cum le-ai putea sorbi în interiorul ochilor, dar cine știe câte milioane de ani-lumină ne despart de ele. Se zice că vedem corpurile cerești așa cum au fost ele acum zile, ani pentru că durează până lumina ajunge la noi, chiar și viteza ei este limitată.

Stelele se văd diferit la sat față de oraș. Acolo rar este câte-un bec lăsat aprins să lumineze ograda până la poartă. Acolo, întunericul parcă te acaparează și pe tine, intră în ființa ta ca să respecți truda minunatelor briliante ale boltei cerești.

Mergi cu grijă, să nu faci zgomot sau să le deranjezi și te uiți la ele. Te pierzi și te gândești că tot așa, tot la ele s-au uitat și alți oameni din vremuri mult apuse. Cât de multe au simțit, cât de multe au văzut, cât de încărcate sunt de dorințele oamenilor și totuși unele se încăpătânează să nu cadă. Oare am voie și eu să am steaua mea?

Anunțuri

Raze…

Soare blând, tot ce și-ar putea dori un meteodependent. Lumea pare mai veselă și mai frumoasă, când măcar două-trei raze răzbat prin perdeaua de nori. Se pare că mintea noastră iubește lumina, o caută peste tot…

Stoluri imense de păsări poposesc în grabă pe bolta de vie și zboară imediat ce aud o mișcare. E timpul să părăsească aceste meleaguri…

N-am mai văzut de mult un cer atât de senin, nu m-am mai oglindit niciodată atât de bine pe imensa cupolă de deasupra. N-am mai simțit niciodată că trăirile mele atârnă atât de ușor în sipetul sfărâmat al inimii. După atâtea zile ploioase, parcă e o binecuvântare să-mi înalț mâna către zenit și să simt o căldură așa divină.

Apa lacului sclipește ca o pătură mișcătoare plină de diamante mici. Ar fi păcat să cadă lacrimi în ea și să se strice magia… Mai bine le ții în pumni și le predai vântului domol ca răsplată că a adus așa vreme plăcută.

Cei câțiva nori risipiți se mișcă aproape insesizabil. Sau nu ne dăm seama și suntem noi cei care se mișcă?!

landscape-682798_1920

 

A venit toamna

A venit toamna, ia-mă de mână și hai să alergăm peste câmpii,

Frunzele uscate să se ridice în urma noastră, să ne credem iar copii.

Pe alee să trecem în viteză,  pomi încărcați de o parte și de alta

Ne-a ajuns și vântul rece până în vârf, hai să coborâm mai repede ca el panta.

 

Să rupem câte-o prună direct din ram, să ne bucurăm de roadele toate,

Toamna am impresia că aud cele mai îndepărtate gânduri și șoapte.

Să stăm pe o bancă, câte-o frunză să cadă-ncet lângă noi

Și toți fluturii să se strângă în părul nostru roi.

 

Să ne descălțăm, a început ploaia… și ce dacă?!

Doar n-avem nevoie de umbrelă, nici măcar de-o barcă

Dacă mai ies câteva raze printre nori și într-o aură ne-nvăluie

O să simțim cum cele mai frumoase amintiri îngropate ele ne dezvăluie.

 

În teasc se face mustul, totul în jur miroase parfumat,

Iar nucii bătuți de soartă predau recolta unui an bogat.

Așa mă simt eu cel mai bine, în mediul meu natural

Doar cu niște haine simple și expresia bagajului meu genetic original.

 

A mai trecut o zi…

Întunericul meu s-a contopit cu profunzimea nopții,
Iar cunoașterea m-a lăsat să aștept în fața porții.
Îi poruncesc trupului să mă asculte, dar în zadar,
La orizont rar mai apare călăuzitor vreun far.
Mintea mea funcționează după legi pe care nu le înțeleg…
Parcă mă împotmolesc cu cât încerc mai mult să le dezleg.
Respir, mă concentrez și că totul va fi bine îmi repet
Și-mi dau seama cât de greu e să atingi nivelul liniștii unui ascet.
Emoțiile mă strangulează, îmi usucă gâtul și mâinile mi le tremură,
Îmi amestecă gândurile, îmi roșesc pielea și universul din temelii mi-l cutremură.
Simt o frică în tot corpul, parcă fiecare celulă a mea reacționează negativ la ce se petrece…
E adevărat, cu anii am simțit că puțin câte puțin îmi trece. (sau mi s-a părut?…)
girl-1538725_1920

Vinil

Am găsit uitate într-un colț câteva discuri vechi de vinil,

Le-am șters de praf și-acum acul pick-up-ului pe ele alunecă lin.

Muzica lor parcă vine din altă dimensiune, notele curg într-un ritm natural

Și mă simt ca și cum aș face surf pe al fericirii val.

 

Vezi cum melodia se face una cu aerul, începi să o respiri

Și cu propria mâna portativele ce-ți trec prin față le atingi.

Copacii se unduiesc și ei pe ritm când eu le dau tonul,

Iar vântul apare îndată ca să le țină isonul.

 

Pun degetul pe apa lacului și se nasc mii de unde

Și ea are sunetul ei aparte pentru cine știe să asculte.

Gândurile mele sunt o simfonie, iar dirijor nepriceput pare că aș fi chiar eu,

De asta când pe unul nu reușesc să-l stăpânesc, în cap simt un puseu.

 

vinyl-761592_1920

 

 

Botez

Plouă frumos și este un frig plăcut. Frigul plăcut al toamnei, când un aer tare și rece îți inundă nările. Tufele de trandafiri se mișcă ușor, lumina e mai slabă toată ziua… E vreme de stat în casă și te grăbești să ajungi de la serviciu sau de la școală, dar totuși parcă îți vine să mai stai și să dansezi în ploaie. Sunt doar câțiva stropi acum, hai să strângem umbrela și să primim cum se cuvine minunatul botez al toamnei!

Să fim mai atenți la ce se întâmplă în jurul nostru, la toate schimbările naturii și ale noastre. Hai să ridicăm ochii din pământ și să încetinim pasul. Să ridicăm ochi spre cer și ploaia să se contopească cu lacrimile noastre. Să zâmbim cuiva dacă s-a lovit fără să vrea de noi, să ne dăruim umbrela cuiva care poate are mai multă nevoie de ea.

Să învățăm să ne bucurăm de fiecare zi, chiar dacă poate ne-am udat până la piele din cauza unui șofer grăbit, chiar dacă ni s-au udat toate lucrurile în genți. Azi nu am mai citit presa pentru că am aflat deja cea mai importantă știre: toamna a sosit și plini de melancolie ne-a găsit!

city-1031043_1920

Mai este codrul frate cu românul?!

Îmi pare atât de rău când văd că tradițiile se pierd

Și pădurile noastre făr’ de seamăn, de pe hartă rând pe rând se șterg.

Aș vrea să fac ceva, dar nu știu ce, acum când identitatea ne moare,

Suntem ca niște oi încolțite din toate părțile de lupi, fără apărare.

 

Datinile strămoșești se retrag speriate cât mai sus, în vârf de munte,

Între noi și trecutul nostru e o din ce în ce mai șubredă punte.

Ni se prezintă la televizor cântece și costume populare și ne par din altă lume

Dar adoptăm fără să clipim sărbători străine cu cele mai ciudate nume.

 

Nu mai știm și nu mai producem nimic, totul e adus de peste hotare,

Și nu mai suntem siguri nici de ceea ce numim „mâncare”…

De ce oare nu suntem o națiune mai unită?

De ce nu se întâmplă lucruri bune și cu țărișoara noastră chinuită?!

 

Mă doare sufletul când aud de fiecare pădure tăiată

Și de fiecare încercare de stopare eșuată.

Sunt prea puțini cei care luptă cu sistemul și se opun,

Suntem prea obosiți și dezamăgiți și facem tot ce ei ne spun.

 

Ne mai revoltăm câteodată și ieșim cu miile pe stradă,

Dar cu promisiuni ambalate frumos pot ușor dărâma a noastră baricadă.

Se iau măsuri doar după ce se întâmplă o tragedie, se spală repede pe mâini,

Ce-i face să se creadă peste aceste pământuri stăpâni?

 

De văzut:

 

Documentarul complet:

 

Sub lupă

sherlock-holmes-147255_1280

Rezemată într-o parte, cu un roman în mână,

Citesc în metrou și aștept la stația mea să ajungă.

Deducțiile lui Sherlock Holmes mă captivează

Și rareori mai aud câte ceva,

Când vocea detectivului răsună în preajma mea…

 

 

 

Își aprinde o pipă și se gândește în tăcere,

Iar Watson nu-i vorbește atunci când acesta i-o cere.

Pune cap la cap detaliile observate pe teren, la locul faptei

Și rezolvă fiecare caz într-un fel aparte.

 

Ce mod original de a studia doar ce te interesează,

Și în profesia ta pricepere îți generează.

Fără a-ți păsa că în alte domenii nu știi lucruri elementare,

Dar să cauți la nevoie în biblioteca ta despre fiecare.

Să fii mereu curios și să răzbați dincolo de ce pare a fi,

Să existe și pentru tine un sens al verbului „a trăi”.

 

Când îți explică raționamentul lui, îți dai seama cât de puține vezi,

Că degeaba vezi cu ochii, dar cu mintea nu prelucrezi.

Aud ca prin vis că trebuie să cobor și mă îndrept spre ușă

Mulțumită că ale mele gânduri obsesive au rămas puțin pe tușă.