Castel

Într-un castel de piatră, acolo aș vrea să fiu

Și marea să se izbească de el într-un ritm pe care-l știu…

La măsuța de toaletă să stau și la reflexia lunii pe chipul meu să mă uit

Să închid ochii, încet-încet în valea somnului să mă afund.

 

Apa să încerce zidurile să le înghită,

Dar să se vestejească înapoi umilită.

Din cer să cadă raze-ntunecate și eu în păr să le adun

Și când mă voi pierde în gânduri, în inimă să le pun.

 

Am deschis o carte, paginile ei miros a vechi și a tristețe

Și coperțile au putrezit de uitare pe ambele lor fețe…

O așez pe balcon, marea nu mai vrea la mine să ajungă…

Oare de ce-mi pare noaptea asta așa de lungă?

crimea-1279126_1920

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s