Liniştea

rasarit_de_soare-1280x800Îmi place să mă trezesc dimineaţa devreme, când încă nu a răsărit soarele. Liniştea e atât de profundă, mai ales dacă ai norocul să trăieşti intr-un oraş mărginaş sau un sat şi să fii ferit de zgomotul maşinilor.. Linişte sfântă, încât uneori ai impresia că momentele astea sunt rupte din rai. Singurul moment din zi care îmi mai aminteşte de vacanţele petrecute la bunici, la ţară. Timpul se scurgea mai greu, eram cel mai fericit om de pe Pământ, alergam prin curtea mare şi mâncam fructe direct din pom.
Ieşeam pe poartă şi pe drum rar trecea câte cineva… Pe sanţurile de pe marginea drumului creştea cea mai verde iarbă din câte am văzut vreodată, în zare se vedeau salcâmii înfloriţi care ajungeau până la cer şi în faţa casei stătea cea mai frumoasă şi bună bunică din lume…  Acolo mă întorc cu gândul mereu, la vremurile fericite de atunci, când doar cocoşii se mai auzeau pe fundalul celei mai iubite linişti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s