Gânduri de viitor

Opreşte-te acum din tot ce faci,
Ridică-ţi ochii din telefonul cu touch
Şi gândeşte-te dacă viaţa înseamnă mai mult de atât
Mai mult decât o poză, o postare, un album..

Ridică-ţi ochii şi priveşte cerul
Lasă like-ul, comment-ul şi share-ul.

bianco-e-nero

Oare pe ce drum să mă îndrept ?
Oare totul va fi atât de bine pe cât mă aştept?
Mă sperie doar gândul de a alege
Şi mă simt ca un acrobat care pe o coardă merge…

Oare voi ştii să-mi menţin echilibrul?
Candela optimismului meu îşi va consuma oare fitilul?
Îmi doresc doar ca totul să nu fie în zadar,
Existenţa mea să însemne ceva în acest sistem solar…

Măcar cât un grăunte de nisip să pot ajuta,
Şi să las ceva în urma mea…
Fă să conteze fiecare clipă,
Pentru că viaţa trece într-o clipită…

Simţi…

Simţi că viaţa te copleşeşte…viitorul te sperie
Şi probleme…vei avea o întreagă serie…
Te simţi mic şi fără apărare
Ce drum să alegi oare?

Ţi.e frică să nu greşeşti..vrei să faci totul corect…
Chiar de ştii că nimeni nu.i perfect…
Vrăjitoare cu chip de păpuşă,
Viaţa intră peste tine fără să bată la uşă!

Decizia ce trebuie luată te urmăreşte peste tot…
Te saturi şi spui : „Oare chiar am să pot?”
Simţi că timpul îţi ia timpul…te prăbuşeşti
Şi nu mai crezi că o să reuşeşti…

nu-avem-timp

Oare ?!

Noi, oamenii, nu ştim să trăim în prezent. De la cea mai mică unitate de măsură a timpului până la cea mai mare. Daca ceasul a trecut de 6:35, marea majoritate a oamenilor, am observat că se gândesc că e aproape ora 7. Când începe săptămâna şi este luni, toţi ne dorim să treacă mai repede timpul şi să vină ziua de vineri. Când ajungem la seara de miercuri spre joi, ne gândim că, vaaai, ce repede a trecut săptămâna !!!
După ce trece Paştele, ne gândim deja la vară, iar de când începe luna august, visăm la toamnă… Astfel, ajungem şi la sărbătorile de iarnă şi ni se pare că nu ne-am bucurat indeajuns de timp 😦

Cu toţii ar trebui să învăţăm să trăim clipa şi poate nu este cel mai uşor lucru, dar merită!

Eternitate

Mereu m-am întrebat de cinganno-del-tlempoe trece timpul atât de repede… Când eram mai micuţă, ţin minte că evenimentele se petreceau mai încet, le trăiam la intensitate maximă şi pe îndelete, timpul se scurgea lent, la fel ca mierea dintr-un borcan… Când mă gândesc la timpurile de atunci, parcă aş intra într-un balon, unde toţi se mişcă în slow motion şi pot simţi încă stările, sentimentele de atunci, conservate perfect.

În schimb, acum în prezent, totul pare haotic, pe repede înainte şi tot ce poţi să mai faci este să tragi aer în piept, să te opreşti din ce faci şi să faci o rugaciune scurtă, să te conectezi cu Dumnezeu, cel care deţine eternitatea şi poate da răspuns la orice întrebare… Iluzia pe care o trăim noi oamenii din ziua de astăzi, înconjuraţi şi sufocaţi de tehnologie, cînd poate ni se pare că religia nu mai ceva de actualitate, dispare când ne raportăm la Divinitate.
Ne dăm seama că suntem trecători pe acest Pământ şi că suntem aici pentru a ne pregăti sufletul pentru adevărata viaţă, cea de apoi, deci nu ne folosesc la nimic toate lucrurile materiale din jurul nostru… Va mai conta în ultima clipă a vieţii ce fel de telefon avem ? Sau ce maşină? Sau că am folosit cosmetice?
Va mai conta doar felul în care am trăit, iubirea pe care am lăsat-o în urma noastră, sufletele cărora le-am alinat suferinţa.

Liniştea

rasarit_de_soare-1280x800Îmi place să mă trezesc dimineaţa devreme, când încă nu a răsărit soarele. Liniştea e atât de profundă, mai ales dacă ai norocul să trăieşti intr-un oraş mărginaş sau un sat şi să fii ferit de zgomotul maşinilor.. Linişte sfântă, încât uneori ai impresia că momentele astea sunt rupte din rai. Singurul moment din zi care îmi mai aminteşte de vacanţele petrecute la bunici, la ţară. Timpul se scurgea mai greu, eram cel mai fericit om de pe Pământ, alergam prin curtea mare şi mâncam fructe direct din pom.
Ieşeam pe poartă şi pe drum rar trecea câte cineva… Pe sanţurile de pe marginea drumului creştea cea mai verde iarbă din câte am văzut vreodată, în zare se vedeau salcâmii înfloriţi care ajungeau până la cer şi în faţa casei stătea cea mai frumoasă şi bună bunică din lume…  Acolo mă întorc cu gândul mereu, la vremurile fericite de atunci, când doar cocoşii se mai auzeau pe fundalul celei mai iubite linişti.

Clipa

 

Am imbrăţişat cu mâinile goale toţi oamenii de pe acest Pământ
Şi, desculţă, le-am oferit inima mea râzând .
Mai fericit de atât nu are un om cum să fie,
Când îşi dă seama că Dumnezeu chiar şi pe el îl ştie.

Povestea noastră ciupeşte doar o clipă din infinitul timp
S-o facem să conteze, în loc să ne plângem că n-o simţim!
Ajută dezinteresat, ascultă greierii şi fii cu tine însuţi împăcat
Eşti unic şi cu un scop ai fost creeat!

Acum e momentul să schimbi ceva în viaţa ta!
Observă lumea şi mai priveşte în jos din când in când
Ai să vezi bătrânii ţării care cu lacrimi în ochi legumele îşi vând
Şi se uită pierduţi la oamenii care trec grăbiţi rând pe rând…